RO.HARUNYAHYA.COMhttp://ro.harunyahya.comro.harunyahya.com - Articole - Publicaţii noiroCopyright (C) 1994 ro.harunyahya.com 1RO.HARUNYAHYA.COMhttp://ro.harunyahya.comhttp://harunyahya.com/assets/images/hy_muhur.png11666Linia sfântă a profetului Muhammad (saas): Sayyids Sayyid este denumirea dată în cultura poporului Islamic pentru cei descendenți din Hassan (ra), nepoții profetului nostru (saas), prin fiica sa Fatima (ra). Oamenii descendenți din Husayn (ra), celălalt nepot al Profetului (saas), sunt cunoscuți drept sharif.

Cuvântul arab ”sayyid” corespunde cuvintelor românești ”conducător, lider”. În Hadisuri (cărțile cu spusele profetului), termenul este folosit în sensul de ”căpetenie de trib sau membri eminenți ai unei comunități”. Sayyid mai sunt cunoscuți și drept ”habib, emir, mir” în diverse tărâmuri islamice. Marii oameni de știință ai Islamului, Imam-al-Bukhari și al-Tirmidhi spun că această denumire a fost folosită pentru prima dată de Profet (saas) cu referire la Hassan(ra). Rasul al-Akram spune că, pe când stătea la pupitru într-una din zile, a arătat către Hassan (ra) din unul din rânduri și a spus: ”Acest nepot al meu este un Sayyid. Trebuie să sperăm că, prin el, Dumnezeu va stabili pacea între cele două secte musulmane.” (al-Bukhari, Sulh, 9;  Fada’il al-Ashab, 22; Tirmidhi, Maqib, 31). În alt hadis, Profetul nostru(saas) a spus:”Hassan și Husayn sunt cei doi sayyid ai poporului tânăr din Paradis.” (Tirmidhi, Manasik, 31)

Profetul Muhammad (saas) a împărtășit veștile bucuroase cum că cei binecuvântați Mahdi (as), ce vor apărea la sfârșitul vremurilor și care vor fi așteptați cu mare bucurie si nerăbdare de întreg poporul musulman, sunt, de asemenea, descendenți din El:

” Noi suntem Sayyid ai oamenilor din Paradis, fiii lui Abd al-Muttalib. Eu, Hamza, Ali, Jaffar, Hassan, Husayn, și poprul Mahdi.” (Ibn Majah, 34)

Musulmanii i-au tratat întotdeauna pe cei denumiți Sayyid cu mare dragoste și respect

Poporul musulman întotdeauna și-a extins dragostea, afecțiunea pe care o simt față de Profet (saas) către Sayyid. Datorită acestei mari iubiri pentru familia Profetului (saas), musulmanii au purtat întotdeauna descendenților nepoților săi mare respect. Cei denumiți sayyid s-au bucurat de un tratament privilegios în aproximativ toate țările islamice, și s-au făcut eforturi pentru a li se acorda diverse avantaje.

Cea mai evidentă dovadă în acest sens este aceea că, în trecut, erau create special asociații pentru a se ocupa de nevoile lor, iar persoana ce se afla la conducerea acestei asociații (naqib al-ashraf) era privită drept una de cel mai înalt rang.

În epoca Celor Patru Călăuzitori Califi, musulmanii au călătorit pe mai multe meleaguri pentru a propovădui percepțiile morale Islamice. Aceste călătorii misionare s-au intensificat considerabil în perioada lui Umăr (ra) și a lui Uthman (ra). Erau mulți sayyid printre aceia care au pornit pentru a răspândi valorile morale ale Coranului întregii umanități. Acestea s-au împământenit în general în regiunile către care au călătorit ei și au fost asimilate de localnici.

 Cu toate acestea, precum alți musulmani emigranți, marea majoritatea a celor sayyid care au emigrat au părăsit Arabia din cauza politicilor strice ale poporului Umayyad, care și-au asumat puterea după epoca Celor Patru Călăuzitori Califi.
 
Urmând supliciul lui Hassan(ra) și al lui Husayn(ra), migrarea lor a accelerat în continuare, în locuri dinăuntrul granițelor statului Islamic din acele vremuri: Maghreb (Marocul de astăzi), Caucazia, Transoxiana, Khurasan, Tabaristan, Yemen. Mulțumită acestei migrații, multe dinastii au fost fondate, precum Idrisid în Maroc, dinastia Sulayman în Yemen și dinastia Zayd, în Iran. 
 
Mulți dintre cei sayyid și-au stabilit reședințe în statele din Mongolia și Turcia și au fost asimilați localnicilor. Uneori, chiar și-au luat locuri printre fondatorii altor state, precum dinastia Nogay, care s-a stabilit în Caucaz.

Cei denumiți Sayyid au migrat și în Turcia 

Drept unic moștenitor al Imperiului Otoman, cel mai longeviv și mai mare stat turc islamic, Turcia este una din țările cele mai intens populate de cei denumiți sayyid. Astăzi, ei trăiesc în multe părți ale țării, în mod special în Ankara, Siirt, Sanliurfa, Erzurum, Elazig, Erzincan, Adana, și Igdir. Majoritatea acestora s-a stabilit în Anatolia în timpul primei migrații Sayyid. Totuși, curentul migratoriu către tărâmuri turcești a continuat. 

 În special în timpul războaielor Otoman-Rus și Ruso-Caucazian, mulți sayyid ce trăiau printre caucazieni au migrat și s-au stabilit în Anatolia Centrală. Printre ei era și familia lui Omer Bey, bunicul lui Adnan Oktar.
 
Originile lui Beslen Arslan Kasayev, bunicul lui Omer Bey, merg până la dinastia Nogay. Această familie mai este cunoscută și drept Arslanogullari (fiii lui Arslan) și este una dintre cele 21 familii sayyid ale căror nume apar într-un document pregătit pentru guvernul Caucazian în anul 1827. În 1902, această familie a părăsit Caucaz și s-a stabilit în Bala, un oraș din provincia Ankara.

 Informații privitoare la numele de familie și membrii familiei Nogay sayyid ce trăiau în Kara Nogay și regiunea Yediskul.

Familiile sayyid era Informații privitoare la numele de familie și membrii familiei Nogay sayyid ce trăiau în Kara Nogay și regiunea Yediskul.
Familiile sayyid erau cunoscute și recunoscute de oamenii din regiunile unde locuiau. Aceste familii constituiau o comunitate, purtându-se drept garanți  unul pentru altul. Alăturat este o fotocopie de-a unui document original ce datează din 17 iulie 1827 din Arhiva Federală a  Federației Ruse. Arhiva nr. 48, vol. 2, fișa nr. 853. 

  Family Members
    Name and Family Male Female
1. Nugay Kaplanov and family 4 3
2. Yusuf Ali Aysoltanov and family 2 5
3. Beslen Arslan Kasayev and family 2 4
4. Han Muhambet İsmailov and family 3 -
5. Muhambet Kantemirov and family 8 9
6. Mengligirey Tilenchiyev and family 3 -
7. Yanseyit Abdullayev and family 2 4
8. Gazı İnal Batırburzayev and family 5 7
9. Hayati Ahmetov and family 3 3
10. Nemin Yasenbi Adjiyev and family 8 5
11. Alibey Mamayev and family 3 3
12. Musousov and family 2 3
13. Alibek Soltanaliyev and family 4 -
14. Bekmurza Karamurzayev and family 3 2
15. Aslangirey Temirhanov and family 3 3
16. Alibey Temirov and family 2 3
17. Ali Mamayev and family 3 1
18. Beymurza İsterekov and family 4 3
19. Tausultan Temirhanov and family 7 -
20. Mamay Arslanov and family 1 -
21. Magomet Utepov and family 3 3
Total number of individuals 75 61

 Acest document istoric contine detalii despre identitatea și familiile din familia Nogay Sayyid ce trăiau în regiunile Kara Nogay și Yediskul. Înregistrările privitoare la Beslen Arslan, străbunicul domnului Adnan Oktar și familia sa apar sub numărul 3 pe listă. Bunicul domnului Adnan Oktar, Omer Bey, s-a născut în Caucaz și s-a stabilit în Ankara, orașul Bala, în anul 1902. Tatăl lui Omer Bey a fost Haci Yusuf, și tatăl  lui Haci Yusuf este Beslen Arslan (Kasayev), înregistrat drept sayyid în arhiva rusă.  

 Stima purtată celor Sayyid în cultura turcească Islamică

 Soldații erau priviți drept cei mai respectați și proeminenți indivizi din statele turcești islamice. Autoritățile oficiale și publicul îi priveau pe sayyid ca pe membri de-ai clasei militare și le purtau o  mare stimă. Statul îi excepta de la toate dările și taxele, și le acorda pensii, astfel încât să nu treacă prin niciun fel de dificultăți financiare. 
 
La ocazii, oficialii locali acționau împotriva legii și încercau să sustragă taxe de la sayyid și sharifi. Cu toate acestea, autoritățile centrale împiedicau apoi aceste acțiuni. Multe decrete de-ale Sultanilor stipulau că descendenții Profetului (saas) nu vor fi tratați  greșit, ei vor fi tratați  cu cel mai mare respect. Mulți istorici otomani, precum Evliya Celebi, spuneau că cei sayyid erau în general modești și aveau acel gen de valori morale ce îi făceau să respingă ideea unui statut care să iasă în evidență. De-a lungul timpului, cu toate acestea, au fost și indivizi care au căutat să profite de statutul de sayyid.

 Astăzi, sayyid trăiesc răspândiți în multe părți ale Turciei, mai ales în orașe precum Ankara, Siirt, Sanliurfa, Erzurum, Elazig, Erzincan, Adana, și igdir. 

Pentru că numărul acestor falși sayyid (cunoscuți drept “€œmutasayyid”) creștea, Imperiul Otoman a luat măsuri pentru a preveni declinul în scăderea taxelor sale și a proteja statutul de sayyid. S-au desfășurat investigații serioase în privința oricui susținea că este sayyid. O instituție denumită Naqib al-ashraf s-a creat pentru a înregistra și conserva genealogiile celor sayyid și a sharifilor. Această instituție și-a pus bazele pentru prima dată în timpul domniei Sultanului Celebi Mehmet, s-a dizolvat în timpul domniei Sultanului Mehmet Cuceritorul, și apoi s-a restabilit în timpul domniei Sultanului Beyazid al II-lea. 
 
Oficiali speciali, cunoscuți drept “€œnaib” (numele dat reprezentanților lui naqib al-ashraf, care a trăit în Istanbul și a fost privit drept căpetenia sayyid), au fost numiți și trimiși  în provincii pentru a descoperi sayyid falși. Acești oficiali au păstrat înregistrările inspecțiilor, bazate pe dovezile existente ale statutului de sayyid. Aceste înregistrări aveau scopul de a ușura sarcina autorităților centrale de a determina dacă vreunul dintre indivizii ce își pretindeau statutul de sayyid aveau, într-adevăr, acest statut. Conducerea acestei instituții ocupa un loc important la Curtea Otomană.  La urcarea unui sultan pe tron, acesta era primul care își declară loialitatea față de sultan. În timpul ceremoniilor oficiale ale sultanilor, el deschidea ceremonia cu o rugăciune, când sultanul părăsea recepția și se așeza pe tron.

 Atât la încoronare, cât și la celelalte ceremonii oficiale, sultanul se ridica în picioare, din respect, atunci când era felicitat de naqib al-ashraf. Titlurile unice pentru această persoană erau transmise în corespondența oficială. 

 După această persoană, cei mai importanți lideri ai sayyid erau cei care purtau titlul a”alamdar” (purtător standard), care părăsea palatul împreună cu armata în timpul campaniilor și purta ”Standardul profetului”. Naqib al-ashraf și alți sayyid și sharifi participau la ceremoniile standard prin a recita takbir și rugăciuni pentru Profet (saas) la plecarea și întoarcerea Standardului Profetului.
 
Majoritatea celor sayyid care trăia în Anatolia era reprezentată de membri ai  clasei ulama (mai-marii religiei) și serveau drept imami, scribi, judecători religioși, oficiali ai autorităților de înregistrare locală, și instructori madrassah.
 
Sub Otomani, era suficient ca linia paternală a doar unuia să se extindă până la profetul Muhammad (saas), pentru a putea fi privit ca un sayyid. De asemenea, era posibil să fii sayyid și doar prin linia maternală, lucru ce nu era comun în alte state Islamice. Sub Imperiul Otoman, cei sayyid care erau descendenți din Familia lui Abbas (linia unchiului Profetului [saas]), erau de asemenea oameni de vază, cărora li se purta un grad mare de admirație. 
 
Referințe: 
 
1- Y.N. Kusheva, T.H. Kumikova (colecționari), Relațiile Kabartay-Ruse în secolele XVI-XVII: Documente și Corespondență, vol. 1, (Moscova: 1957).
2007-05-08 10:29:38 

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/205154/linia-sfantă-a-profetului-muhammadhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/205154/linia-sfantă-a-profetului-muhammadhttp://imgaws1.fmanager.net/Image/objects/6-makaleler/17698_Hz_Muhammed_sa_in_kutlu_soyu_Seyyidler_1.jpgThu, 25 Jun 2015 15:00:08 +0300
IMPORTANŢA MUNŢILOR  

 

          În Coran, într-unul dintre versete se subliniază importanţa pe care o au munţii asupra structurii pământului.

            Munţii care au apărut prin frământările scoarţei terestre au o caracteristică aparte, anume acea de a preveni cutremurele.

'' Şi am fixat munţii pe pământ, pentru ca el să nu se legene împreună cu ei şi am deschis văi ca nişte cărări. Poate se vor călăuzi

    ( Coran, Sura '' Profeţii '', 21: 31 ).

           

Geologii au demonstrat această caracteristică deosebită a munţilor.

            Chiar înainte de începutul secolului XX, oamenii credeau că munţii sunt doar nişte creste înalte rămase pe suprafaţa pământului, în urma procesului de formare al acestuia. În secolul al XX-lea s-au descoperit importanţa şi funcţiile munţilor.

            S-a dovedit că munţii au rădăcini înfipte în adâncul pământului şi datorită acestui fapt înălţimea munţilor creşte cu 10 - 15 ori la suprafaţa pământului. De exemplu, Muntele Everest, ajunge la 9.000 de metri deasupra solului, pe când în adâncul solului, rădăcinile se extind la mai mult de 125.000 de metri.

            Rădăcinile munţilor sunt rezultatul ciocnirilor marilor plăci tectonice care alcătuiesc scoarţa pământului. Deplasarea lor continuă pe suprafţa pământului, plăcile continentale şi cele oceanice se lovesc unele de altele, uneori înregistrându-se coleziuni frontale, aceste ciocniri sunt cele care duc la formarea marilor lanţuri muntoase. Când o placă oceanică alunecă sub una continentală, rocile sunt împinse în adâncurile pământului, o parte din aceste roci duc la formarea unui şir de vulcani. La momentul ciocnirii placa continentală se încreţeşte de-a lungul liniei frontale ducând astfel la formarea de munţi şi dealuri. În ceea ce priveşte stratul care rămâne după ciocnire sub cele două plăci, acesta, continuă să circule sub pământ, dând naştere la nişte ramificaţii profunde, care sunt defapt acele rădăcini ale munţilor.

            Aşa cum se pot observa lanţurile muntoase pe suprafaţa pământului, astfel de lanţuri există şi sub pământ.

            Putem să facem şi o comparaţie, munţii reprezentând nişte cuie, iar scoarţa terestră nişte scânduri, astfel pentru a forma o podea cuiele sunt foarte importante, tocmai pentru a le uni.

În Coran se specifică:

'' Oare n-am desenat Noi pământul ca un aşternut?

Şi munţii ca nişte stâlpi. ''

                              (Coran, Sura ''Vestea'', 78: 6-7).

 

            Dacă munţii nu ar fi posedat astfel de caracteristici, planeta noastră nu ar fi acumult pământ, apa nu s-ar fi acumulat în sol, plantele nu ar fi crescut...

            Cu alte cuvinte viaţa pe pământ nu ar fi existat, dar cu mila Lui Dumnezeu au fost înzestraţi munţii cu multe caracteristici, datorită acestui fapt măreţ viaţa pe pământ există.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99710/importanŢa-munŢilorhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99710/importanŢa-munŢilorMon, 31 Oct 2011 00:04:27 +0200
ZIUA JUDECĂŢII  

'' O, voi, credincioşi! Temeţi-vă de Dumnezeu! Şi fiecare să se preocupe de ceea ce pregăteşte pentru mâine ( adică pentru Judecata de Apoi)! Deci, temeţi-vă de Dumnezeu! Căci, Dumnezeu are cunoştinţă de faptele voastre!

(Coran, Sura '' Adunarea '', 59: 18)

            În acest verset, Dumnezeu atrage atenţia că fiecare dintre noi trebuie să îi ştim de frică şi ne aminteşte că în Ziua Judecăţii ne va dezvălui toate faptele pe care le-am săvarşit pe pământ.

'' Orice suflet va gusta moartea! Iar noi vă încercăm, ispitindu-vă spre rău sau spre bine şi la noi vă ve-ţi întoarce! '' ( Corn, Sura '' Profeţii '', 21: 35 ).

            Dumnezeu ne dă un mesaj foarte clar - viaţa pământească este trecătoare - este locul unde sufletul este testat. Dumnezeu ne testează în fiecare moment apărut în viaţa noastră.

            Fiecare om în Ziua Judecăţii va răspunde în faţa lui Dumnezeu, în acel moment i se va desfăşura ca un film în care vor fi dezvăluite toate faptele comise în timpul vieţii pământeşti şi gândurile şi inteţiile cele mai ascunse. Din acest motiv, fiecare moment trăit este de mare valoare pentru sufletul nostru uman. Realizând acest lucru, credincioşii au tendinţa să îşi petreacă fiecare moment al vieţii sale într-un mare efort, în speranţa de a câştiga plăcerea lui Dumnezeu şi a spori faptele lor.

            Pentru un musulman pregătirea pentru viaţa veşnică reprezintă scopul principal al existenţei sale, el caută să se folosească de orice ocazie de a deveni demn de a intra în locaşul lui Dumnezeu.

            Omul este responsabil pentru fiecare moment al vieţii, de la momentul în care se trezeşte de dimineaţă şi până seara târziu când se pregăteşte să se bage în pat să doarmă. Un om va da socoteală pentru fiecare clipă în faţa lui Dumnezeu. Şi nu trebuie să uităm cu cât mai multe fapte bune în această viaţă, cu atât mai mare va fi răsplata lui Dumnezeu în Viaţa de Apoi.

            Dumnezeu cunoşte fiecare moment trăit de un om vreodată pe pământ de acum din trecut sau a celor care vor veni după noi. Cunoştinţele sale cuprind toate detaliile despre cine, cum, când, unde s-a născut şi a murit, ce a făcut de-a lungul vieţii şi care au fost intenţiile sale.

            Nimic chiar dintre cele mai nesemnificative lucruri nu poate fi ascuns, deoarece nu există nimic care ar putea fi ascuns de Dumnezeu. El ştie tot ce se află în inimile noastre.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99709/ziua-judecĂŢiihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99709/ziua-judecĂŢiiSun, 30 Oct 2011 23:58:16 +0200
GREUTATEA NORILOR  

 

            Într-o zi frumoasă cu soare contemplând norii care plutesc pe cer, nu putem să ne imaginăm câtă greutate au masele de vapori de apă. Greutatea lor ajunge la o cifră colosală. De exemplu, în norii de furtună se adună cam 300.000 de tone de apă.

            Nu se poate să nu ne minunăm de măreţia şi de structura norilor care pot să ţină cu uşurinţă aproximativ 300.000 de tone de apă. În Coran se specifică în mai multe versete această caracteristică a norilor.

'' El este cel care trimite, înainte, vânturile, ca vestitoare ale mântuirii Sale. Apoi, când ele poartă nori grei cu ploaie, Noi le îndreptăm spre un ţinut mort şi facem să coboare apa, după care facem să răsară tot felul de roade. Aşa vom face Noi să iasă morţii! Poate ve-ţi lua aminte! ''

                                                 (Coran Sura ''Puntea'', 7: 57)

            În perioada în care a apărut Coranul, oamenii încă nu aveau cunoştinţe despre gravitaţia norilor, aceste cunoştințe au fost dobândite de oamenii de ştiinţă în trecutul apropiat. Astfel, Dumnezeu a făcut referiri în Coran despre mişcarea lor dinspre est spre vest.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99708/greutatea-norilorhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99708/greutatea-norilorSun, 30 Oct 2011 23:57:10 +0200
DE CE OAMENII EVITĂ SĂ SE GÂNDEASCĂ LA MOARTE?  

 

DE CE OAMENII EVITĂ SĂ SE GÂNDEASCĂ LA MOARTE?

 

            Uitaţi-vă în jur, foarte mulţi oameni evită să se gândească la moarte, iar aceşti oameni fac parte din diferite categorii, ca şi statut social, ocupaţie şi venituri, dar pe toţi îi aduce în comun - moartea, frica de ea. În timpul zilei, Dumnezeu crează multe situaţii în care aminteşte oamenilor de moarte. Deschizând televizorul, noi auzim la ştiri despre zeci, sute de morţi, auzim cum cineva din apropiaţii noştri e bolnav de cancer; uitându-ne într-un ziar, citim necrologul, mergând cu maşina vedem cimitire de-a lungul şoselelor.

            În toate aceste evenimente curente se află o mare înţelepciune a lui Dumnezeu. Toate aceste evenimente, indiferent dacă o persoană este tânără, sănătoasă sau este ascunsă în cel mai sigur loc de pe pământ, îi aminteşte de apropierea morţii. Cei care cred în Dumnezeu, cred în viaţa de apoi, în faptul că moartea este trecerea la viaţa veşnică - Paradisul, nu le este frică de moarte. Ei înţeleg caracterul inevitabil al abordării acesteia şi trecerea la viaţa veşnică.

            Atitudinea faţă de moarte a oamenilor necredincioşi, atei este foarte diferită de reacţia oamenilor credincioşi. Acest tip de oameni numai când aud cuvântul moarte, schimbă discuţia şi încearcă cât mai repede să uite de acest cuvânt. Ei încearcă să-şi distragă atenţia, să-şi găsesască tot felul de distracţii pentru a alunga gândurile despre moarte şi de a reveni la treburile lumeşti.

            Oamenii nu au cum să fugă de locul şi data morţii prezise de Dumnezeu, cât de mult ar încerca şi cât de mult şi-ar dori acest lucru. Cât de des întâlnim oameni care au primit veşti despre moartea celor mai apropiate persoane?... În primele câteva minute ei sunt într-o stare de depresie, dar apoi revin la treburile lumeşti, la afacerile lor, la vacanţa planificată, etc... Şi un astfel de comportament este ca o protecţie, pentru a nu ne mai gândi la moarte, recurgând la fleacurile lumeşti, înşelându-ne pe noi înşine.

            Unul dintre motivele prin care încercăm să fugim de acest gând este tocmai frica de moarte. Atunci când ne gândim la moarte nu trebuie să ne întristăm şi să fim pesimişti. Dimpotrivă o persoană care crede în viitor, în lumea de apoi, crede că această lume este doar un pas intermediar pentru trecerea în altă lume mult mai bună, gândurile despre moarte dau naştere la inspiraţii şi aspiraţii pentru un număr mai mare de fapte bune pe pământ. Omul care a trăit viaţa de dragul lui Dumnezeu, la fiecare gând despre moarte va creşte dragostea lui faţă de Acesta, precum şi dorinţa de a deveni vrednic de Paradisul lui Dumnezeu.

            La un moment dat, în viaţa fiecărui om, poate în tinereţe sau la bătrâneţe, la boală sau la sănătate crede sau evită să se gândească la moarte, dar chiar dacă este într-un loc sigur sau periculos, moartea va veni. Trebuie să ne gândim şi să credem că moartea nu este sfârşitul, ci începutul vieţii veşnice şi întru totul trebuie să ne închinăm viaţa lui Dumnezeu pentru a dobândi iertare şi fericire. Atotputernicul Creator, aminteşte fiecăruia dintre noi în Coran:

 

'' Toate sufletele vor gusta moartea! Iar toată răsplata voastră va fi dată în Ziua Învierii! Cel care este îndepărtat de foc şi introdus în Rai, acela va fi mântuit cu adevărat! Căci, viaţa lumească nu este decât un obiect de amăgire! '' ( Coran, Sura ''Famila lui Imran'' 3: 185 ).

 

'' Oriunde a-ţi fi, moartea ajunge la voi, chiar dacă vă aflaţi în turnuri fortificate! Când vine ceva bun, ei (oamenii) spun: '' Aceasta este de la Dumnezeu! '', iar când vine un rău, ei zic: '' Aceasta este de la Tine ( Profetule Muhammed )!

Tu spune-le: '' Toate vin de la Dumnezeu! ''. Dar, ce se întâmplă cu aceşti oameni de nu înţeleg de vorbă? ( Coran, Sura ''Femeile '', 4: 78 ).

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99707/de-ce-oamenii-evitĂ-sĂhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99707/de-ce-oamenii-evitĂ-sĂSun, 30 Oct 2011 23:55:36 +0200
MISTERELE CREIERULUI: MIRACOLUL MIROSULUI ŞI AL GUSTULUI  

Creierul...Unul dintre marile mistere ale lumii moderne.

       Nu am reuşit încă să îi elucidăm tainele şi cu cât aflăm mai multe, cu atât devenim mai faşcinaţi de comoara pe care o posedăm.

            Cea mai mică defecţiune în acest sistem perfect este foarte periculoasă, deoarece îţi poate schimba complet întreaga viaţă.

            Studiile ştiinţifice moderne ne-au permis să ne apropiem cu un pas mai mult în cunoaşterea funcţionării şi structurii acestui organ minunat.

            De-a lungul vieţii noastre ne confruntăm cu mii de mirosuri şi gusturi, care ne fac existenţa mai vie şi mai plină de sens.

            Simţim mirosurile multor flori din natură, mirosul solului într-o zi de vară, după ce a fost scăldat de ploaie, mirosul persoanei iubite...

            Sau variate gusturi ale diferitelor feluri de mâncare sau fructe...

            Acum imaginaţi-vă că într-o zi, dintr-o dată au dispărut toate aceste mirosuri şi gusturi, iar noi nu le mai simţim în vieţile noastre.

            Aceste beneficii ne sunt date de către Creator, Creatorul tuturor formelor de viaţă de pe pământ - Dumnezeu Preaînaltul. Unul dintre versetele din Coran ne dezvăluie:

 

'' Dacă încercaţi să enumeraţi binefacerile lui Dumnezeu, nu le veţi putea socoti. Dumnezeu este Iertător şi Milostiv! '' ( Coran, Sura ''Albinele'', 16: 18 ).

 

            Aceste versete îi îndeamnă pe oameni să cerceteze natura înconjurătoare şi să se folosească de ea cât mai bine, reflectând astfel şi asupra măreţiei Creatorului întregii existenţe.

            În ciuda marii varietăţi de gusturi şi mirosuri, noi le putem percepe si putem să le memorăm cu uşurinţă.

            Aceste mirosuri şi gusturi au fost create de Dumnezeu Atotputernic şi tot de El a fost creat şi sistemul nostru de perceţie care ne permite să recunoaştem şi să simţim. Aceste sisteme funcţionează încontinuu pentru beneficiul nostru pe tot parcursul vieţii.

            Şi nu uita...că ne sunt date nouă de către Creatorul tuturor lucrurilor - Dumnezeu Preaînaltul. Domnul ne reaminteşte în Coran:

'' Dumnezeu este: Creatorul, Zămislitorul şi cel Dătător de înfăţişare! Lui îi aparţin cele mai frumoase nume! Toate câte există în ceruri şi pe pământ preaslăvesc măreţia Lui! căci, El este Puternic şi Înţelept! ( Coran, Sura '' Adunarea '', 59: 24 ). 

 

            Acum, haideţi să facem o călătorie faşcinantă pentru a studia mecanismul de neegalat al sistemului olfactiv şi cel al sistemului gustativ:

            Atunci când te duci, de exemplu într-un restaurant, aerul este plin cu tot felul de arome şi imediat poţi recunoaşte aceste mirosuri. Dar, probabil că a-ţi observat că după un timp aceste mirosuri dispar şi nu le mai simţiţi. Motivul pentru care acesta nu mai este perceptibil este faptul că intervine obişnuinţa şi adaptarea.

            O altă caracteristică neobişnuită a simţului mirosului, este aşa numitu-l ''parfum de memorie''. Fiecare miros pe care îl percepem noi se stochează în memorie, în sistemul special de codificare în cortexul olfactiv. La momentul de contact cu un anumit miros, ''creierul nostru analizează aceste mirosuri cu datele stocate în arhiva noastră. Dacă ne confruntăm cu un miros pentru prima dată şi creierul nu-i găseşte corespunzător, noi percepem acest miros prin analogie şi combinaţie cu alte mirosuri.

            Este demn de remarcat că informaţiile despre mirosuri rămân în memoria noastră pentru o perioadă lungă de timp, se transformă în imagini plutitoare care trăiesc în memoria noastră. Acestea crează asociaţii, care ne amintesc de diferite locuri şi oameni. Uneori aromele ne duc înapoi, la momentele cele mai frumoase din viaţa noastră.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99706/misterele-creierului-miracolul--mirosuluihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99706/misterele-creierului-miracolul--mirosuluiSun, 30 Oct 2011 23:53:42 +0200
LIMITELE MĂRILOR  

În secolul al VII-lea, atunci când oamenii nu aveau nici o cunoştinţă despre mări şi oceane, în Coran găsim informaţii remarcabile cu privire la structură şi adâncimea mărilor şi a oceanelor.

"El lasă cele două mări să se întâlnească; Între ele există un obstacol, pe care nu-l pot trece"( Coran, Sura " Milostivul "55: 19-20 ).

            Studiile făcute de oamenii de ştiinţă au detectat o proprietate surprinzătoare a mărilor descrisă în versetele de mai sus ale Coranului.

            Această proprietate a mărilor, constă în dorinţa lor de a fuziona cu altele, dar oamenii de ştiinţă, oceanografii, au descoperit recent că acest lucru nu se va întâmpla niciodată. Datorită existenţei forţei fizice în vigoare, numită: “tensiune de suprafaţă a apelor”, apele mărilor vecine se întâlnesc doar în strâmtori şi nu se pot amesteca. Amploarea acestei tensiuni de suprafaţă este cauzată de diferite grade de densitate a apei mării, acest factor este ca un zid, care previne amestecarea apelor.

            Desigur, unicitatea de informaţii care ne-au fost date de versetele din Coran, constau în faptul că proprietăţile mărilor şi oceanelor au fost descrise cu mult timp înainte, atunci când oamenii nu aveau nici cea mai mică idee despre tensiunea de suprafaţă a apei sau de structura lor.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99705/limitele-mĂrilorhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99705/limitele-mĂrilorSun, 30 Oct 2011 23:48:47 +0200
CEA MAI IMPORTANTĂ PICĂTURĂ A OMULUI - LACRIMA  

Lacrimile pentru unii oameni reprezintă doar nişte picături de apă sărată, dar în realitate ele reprezintă un remediu foarte important pentru unele dintre cele mai valoroase

organe ale corpului nostru.

Ele se elimină prin nişte săculeţi mici care se găsesc în colţul extern al ochilor noştri.

Există trei feluri de lacrimi: Prima categorie de lacrimi este cea care umezeşte, hidratează ochiul şi îl protejează împotriva bacteriilor şi a prafului;

·                     A doua categorie de lacrimi este cea care iese în evidenţă, ca urmare a influenţelor externe asupra ochilor, iritaţie şi leziuni oculare, cum ar fi gazele lacrimogene;

·                     Al treilea tip de lacrimi - atunci când sistemul nostru nervos este deranjat de unele dintre sentimente( Exemplu: teama ).      

Lacrimile pot curge atunci când afară este foarte cald şi aerul este foarte uscat, atunci când bate vântul puternic etc.

Această soluţie nu este doar o simplă apă sărată, ci ea mai conţine şi unele elemente care au rolul să ne apere de unele infecţii curente. 98,2% din lacrima e formată din apă, iar restul e format din substanţe minerale şi organice, un pic de zahăr şi lizozomi.

Lichidul acesta care se scurge în mod regulat la suprafaţa ochilor, joacă rolul unui film protector, permiţând şi alunecarea uşoară a pleoapelor.

Lacrima este mai eficientă decât majoritatea agenţilor de curăţare, care sunt folosiţi pentru spălare. Însă cel mai mare miracol este faptul că acest lichid nu face nici un rău ochilor noştri.

          

            Tu (O, Muhammed!) spune-le: ,, El este cel care v-a creat şi v-a dat vouă auz şi văz şi inimă! Dar voi sunteţi puţin recunoscători!”( Coran, Sura (Impărăţia ), 23 ).                                

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99704/cea-mai-importantĂ-picĂturĂ-ahttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99704/cea-mai-importantĂ-picĂturĂ-aSun, 30 Oct 2011 23:47:28 +0200
REALELE VALORI MORALE ALE ISLAMULUI  

 

            Foarte des poţi auzi cum unele persoane acţionează într-un anumit fel, pretinzând că acţionează în numele islamului, dar uneori ei chiar nu sunt conştienţi de ceea ce este cu adevărat religia islamică. Nu trebuie să judecăm religia islamică prin acţiunile acelor oameni care se declară că sunt musulmani. Există doar o singură sursă care ne dă înţelegerea adevărată a ceea ce constituie un crez al islamului - acesta este Coranul Sfânt, revelaţia lui Dumnezeu, trimis omenirii cu 14 secole în urmă.

            Stereotipul de înţelegere al Islamului în Occident şi în întreaga lume de foarte multe ori nu are nici o legătură cu valoarea reală a religiei islamice, a moralităţii divine, trimisă musulmanilor prin Sfântul Coran, care laudă adevăratele virtuţi umane - marea moralitate, iubirea, compasiunea, mila, smerenia, sacrificiul şi toleranţa. Musulmanii care trăiesc în conformitate cu legile prescrise de Coran, sunt un exemplu de toleranţă şi virtute şi de o mare moralitate. Ei dăruiesc oamenilor din jur pace, iubire sinceră, respect şi o bucurie luminoasă a vieţii.

                          ISLAMUL - RELIGIA PĂCII ŞI A PROSPERITĂŢII.

            Tradus din limba arabă, cuvântul ''Islam''înseamnă "pace''. Islamul – este religia care este menită să înnobileze viaţa cu omenie, pace şi prosperitate. Atotputernicul Dumnezeu a dăruit Coranul Sfânt prin care îi îndeamnă pe credincioşi să dezvolte în inimile lor cele mai înalte calităţi ale sufletului uman, care ne-au fost date de Dumnezeu fiecăruia dintre noi încă de la naştere: compasiune, respect pentru aproapele său, altruism, umilinţă şi îi învaţă pe oameni să trăiască în pace şi armonie.

" O, voi, cei ce credeţi! Intraţi în Islam, cu toţii, şi nu urmaţi paşii Diavolului! Căci, el este, pentru voi, un vrăjmaş învederat! "( Coran, Sura " Vaca, 208" ).

            Coranul ne învaţă că oamenii pot găsi bunăstarea în viaţă doar atunci când cu inima şi sufletul vor înţelege şi vor primi poruncile Islamului şi să trăiască în conformitate cu legile prescrise de către creatorul lor, Dumnezeul Cel Atotputernic.

DUMNEZEU CONDAMNĂ CATEGORIC ORICE

FORMĂ DE RĂUTATE.

            Creatorul Atotputernic a poruncit poporului să evite faptele rele şi să le şi prevină, dacă alţii au astfel de gânduri. Le-a interzis credincioşilor să ţină în inimile lor sentimente de suspiciune şi de neîncredere faţă de aproapele lor şi condamnă imoralitatea, violenţa, agresiunea şi vărsarea de sânge. Oricine care încalcă aceste porunci ale lui Dumnezeu face cea mai mare crimă împotriva lui, a Creatorului şi serveşte lui Satana, după cum reiese din versetele de mai sus ale Coranului. În Sfântul Coran, Dumnezeu sfătuieşte în mod repetat, ca oamenii să nu i se opună Lui şi să facă fapte rele. Aceasta este ceea ce Dumnezeu ne porunceşte să facem:

" Iar cei care nu-şi respectă Legământul lor faţă de Dumnezeu, după ce s-au jurat, şi care părăsesc ceea ce a poruncit Dumnezeu să fie ţinut laolaltă, precum şi cei care provoacă tulburări pe pământ, tocmai pentru ei va fi blestemul şi ei vor fi demni de Casa cea rea ( Iadul) "( Coran, Sura "Tunetul "13: 25 )

" Şi caută locul tău în Lumea de-apoi cu ceea ce ţi-a dăruit Dumnezeu! Şi nu uita de ceea ce ţi s-a dat în lumea aceasta! Şi fii binevoitor faţă de tine!( Îndemn la cumpătare şi la efort pentru agoniseală în timpul vieţii, dar cu gândul şi la răsplata faptelor în Lumea de-apoi. ) Şi nu căuta să faci dezordine pe pământ! Căci, Dumnezeu nu-i iubeşte pe intriganţi! "( Coran, Sura "Povestirile "28: 77 ).

            Atotputernicul Dumnezeu a vestit tuturor că nu au voie la nimic din ceea ce ar putea afecta sănătatea oamenilor. Teroarea şi violenţa - cea mai mare crimă împotriva lui Dumnezeu. Un musulman adevărat oferă oamenilor o armonie divină a poruncilor islamului şi urmăreşte să îmbunătăţească lumea în care Dumnezeu l-a creat.

ISLAMUL MILITEAZĂ PENTRU LIBERTATEA

DE EXPRESIE ŞI CONŞTIINŢĂ.

            Islamul - o religie care apără libertatea la viaţă, la vorbire, la exprimare. Condamnă orice conflicte şi contradicţii, nu permite nici cea mai mică manifestare de laşitate de dezonoare sau bârfirea aproapelui său.

            Islamul nu doar interzice teroarea şi violenţa, dar are o atitudine negativă faţă de cea mai mică manifestare de presiune sau impunerea unor opinii ale unui om către altul.

" Nu există constrângere în credinţă! Căci, drumul cel drept se dobândeşte din rătăcire. Deci, cei care tăgăduiesc pe Tagut („rebelul rebelilor”) şi cred în Dumnezeu, aceia apucă cu trăinicie de toarta care nu se frânge deloc. Căci, Dumnezeu aude şi ştie! '' ( Coran, Sura "Vaca "2: 256 ).

'' Deci, Tu ( Muhammed ) propăvăduieşte! Căci tu eşti doar un propăvăduitor!

Tu nu eşti un supraveghetor peste ei! ''

(Coran, Sura ''Ceea ce învăluie'', 88: 21 - 22).

            Constrangerea de a crede într-o religie este în contradicţie cu principiile Islamului, pentru că adevărata credinţă este posibilă numai de bună voie şi nesilit de nimeni. Desigur, musulmanii pot să se îndemne unul pe altul să urmeze legile prescrise de Coran pentru ei, dar ei niciodaată nu vor impune credinţa lor altora. Fiecare om are dreptul de a alege dacă să trăiască, să creadă şi să respecte legile Creatorului Atotputernic, sau alege un drum diferit în viaţă.

            Haideţi, de exemplu, imaginaţi-vă o lume în care oamenii sunt forţaţi să trăiască în conformitate cu legile moralei religioase. Acest model de societate este deasemenea, în contradicţie cu esenţa islamului, credinţa către Cel Atotputernic are valoare doar atunci când merg dintr-o inimă curată şi cu rugăciuni sincere îndreptate către Dumnezeu. Islamul nu acceptă credinţa impusă cu frica. Adevăratul Islam există numai acolo unde este permisă libertatea de exprimare şi de cunoştinţă. Numai în aceste condiţii credincioşii se pot ruga Marelui Dumnezeu.

ATOTPUTERNICUL DUMNEZEU A

INTERZIS OMORÂREA OAMENILOR.

            Potrivit Coranului, uciderea celor nevinovaţi – este unul dintre cele mai mari păcate împotriva lui Dumnezeu.

" Tocmai de aceea, Noi am prescris Fiilor lui Israel că cel care ucide un om - nu în schimbul unui alt om şi nu pentru provocarea unei dezordini pe pământ - este ca şi cum ar ucide pe toţi oamenii, iar cel care dăruieşte viaţă, este ca şi cum salvează viaţa tuturor oamenilor. Trimişii noştrii au venit la ei ( la iudei ) cu dovezi clare. Totuşi, mulţi dintre ei continuă să facă fărădelegi pe pământ. ''( Coran, Sura  "Platoul "5: 32 ).

            După cum s-a menţionat în Scripturi, cei care omoară oameni nevinovaţi, sunt ameninţaţi cu pedeapsa. Uciderea unei singure persoane este un mare păcat la fel ca şi încercarea de a nu lăsa întreaga omenire să trăisca în pace şi linişte. Musulmanii cu adevărat credincioşi şi care onorează legile lui Dumnezeu, nu pot dăuna aproapelui lor. Cei care speră să evite pedeapsa prin slujirea religiei, îşi vor aştepta pedeapsa inevitabila venită de la Dumnezeu. Fiecare dintre noi după moarte, în ziua Judecăţii de Apoi va răspunde în faţa lui Dumnezeu pentru faptele sale de pe pământ.

 

DUMNEZEU ÎI ÎNDEAMNĂ PE CREDINCIOŞI

 LA MILĂ ŞI COMPASIUNE.      

Coranul descrie valorile morale şi stilul de viaţă ale unui adevărat musulman.

'' Apoi, înseamnă că te afli printre cei ce cred şi care se îndeamnă unii pe alţii pentru răbdare şi care se îndeamnă între ei pentru milostenie!

Iată, aceştia sunt cei din dreapta! '' ( Coran, Sura '' Cetatea '', 90: 17 - 18).

            Încurajaţi fiecare altă compasiune - este una dintre cele mai importante cerinţe ale Celui Atotputernic, mila lui Dumnezeu fie asupra tuturor celor care arată milă faţă de alte persoane.

            Islamul, după cum reiese din versetele Sfântului Coran este o religie ce poate fi abordată în orice moment, este o religie modernă şi progresivă.  

       Un musulman adevărat, mai presus de toate, participă activ la viaţa ţării sale, este respectuos şi plin de generozitate faţă de oamenii din jurul lui, este extrem de educat, cinstit şi virtuos.

            Un musulman educat, învăţat cu valorile morale ale Coranului, aduce oamenilor doar dragoste şi respect şi se adresează tuturor cu multă bunăvoinţă. Acesta acţionează ca un pacificator în toate situaţiile de conflict. Gândiţi-vă la cazul în care fiecare musulman şi-ar spune în sufletul lui, că el îndeplineşte toate aceste criterii, atunci societatea în care trăieşte, va deveni cea mai dezvoltată, puternică, paşnică şi prosperă societate din întreaga lume.

DUMNEZEU ÎNDEAMNĂ PE CREDINCIOŞII

 SĂI LA TOLERANŢĂ ŞI COMPASIUNE.

În Sura '' Puntea '' în versetul 199, Dumnezeu ne îndeamnă:

      Fii răbdător şi iertător, fă apel către bunătate şi fugi de neplăceri.

            Coranul cere credincioşilor să apeleze la iertare şi toleranţă. Aceste calităţi sunt poruncile esenţiale ale Islamului.

            Istoria Islamului ne arată că în orice moment adevăraţii musulmani au urmat acestă poruncă a lui Dumnezeu şi au întruchipat-o în viaţa lor socială.       

Reprezentanţi ai diferitelor culte religioase, trăiesc în lumea islamului în pace şi armonie, conducătorii poporului musulman au oferit cele mai favorabile posibilităţi pentru păstrarea şi conservarea limbii şi identităţii etnice a celorlalte culte religioase. Poate cel mai izbitor exemplu de convieţuire paşnică poate fi Imperiul Otoman. Îndelungata dominaţie a imperiului peste o mare parte din Asia Mică şi Orientul Mijlociu şi în multe ţări europene a fost posibilă numai datorită respectului şi toleranţei pentru toate grupurile multi-naţionale etnice şi religioase care alcătuiau imperiul.

            Coranul, Cartea Sfântă - conceput pentru a aduce pace şi prosperitate întreagii omenirii.

 

'' Binele şi răul nu sunt deopotrivă! Tu îndepărteză cu bine răul, iar atunci, cel care era în duşmănie cu Tine îţi va deveni ca şi cum ar fi fost un prieten apropiat '' (Coran, Sura '' Capitolele '', 41: 34).

                        ÎNCHEIERE.

            Din cele de mai sus rezultă că Islamul ne îndeamnă la: pace, respect şi corectitudine. Barbarismul, care este astăzi în lume numit '' terorismul islamic '' nu are nimic de-a face cu Islamul sau Coranul. Aceasta a fost făcută de fanatici, de ticăloşii care se ascund în spatele religiei islamice, profanând şi murdărind poruncile divine. Este de datoria noastră  să-i pedepsim pe acei criminali care seamănă discordie în rândul credincioşilor şi uciderea brutală a oamenilor nevinovaţi sub stindardul Islamului.

            Islamul, legea morală impusă oamenilor de către Coran, aceasta nu poate promova teroare şi violenţă în rândul credincioşilor, ci dimpotrivă militează pentru salvgardarea şi protejarea omenirii de acest rău.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99703/realele-valori-morale-ale-islamuluihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99703/realele-valori-morale-ale-islamuluiSun, 30 Oct 2011 23:39:22 +0200
INIMA ŞI MOTORUL MAŞINII  

ASEMĂNAREA FUNCŢIONĂRII INIMII CU

SISTEMUL DE FRÂNARE AL AUTOMOBILULUI

            Când alergăm, urcăm scările sau suntem îngrijoraţi simţim cum ritmul inimii noastre creşte, dar mai târziu ne liniştim şi ritmul inimii revine la starea anterioară. Cu toate acestea, în cele mai multe cazuri oamenii nu realizează cât de mare este acest miracol. Ritmul cardiac are o structură perfectă ce se aseamănă cu un sistem computerizat care este introdus în interiorul corpului nostru.

            Dacă oxigenul nu ajunge în organism, celulele îşi pierd din echilibrul electric, creşte frecvenţa cardiacă şi inima începe să bată tot mai repede. Prin urmare, este foarte important ca inima să bată ritmic şi continuu. Putem compara acest lucru cu o maşină în mişcare la o viteză constantă. Cu toate acestea, în anumite condiţii, ritmul cardiac ar trebui să fie mărit sau micşorat. Funcţionarea inimii este comparată cu o maşină, ritmul inimii va creşte atunci când apăsăm pedala de acceleraţie şi va încetini atunci când frânăm. Sarcinile inimii sunt mult mai complexe decât simpla pompare a sângelui de-a lungul vieţii. Ea trebuie să fie deasemenea capabilă să răspundă schimbărilor în ceea ce priveşte necesarul de oxigen al corpului. Inima lucrează altfel în timpul somnului decât în timpul unei curse de cinci kilometri. Mai mult, împreună cu sistemul circulator, poate răspunde aproape instantaneu schimbărilor rapide: când o persoană se ridică sau se culcă la pământ sau când se află în faţa unui pericol.

            Inima reprezintă motorul sistemului circular. Inima, sângele şi vasele de sânge alcătuiesc sistemul circulator, care este responsabil cu distribuirea oxigenului şi a substanţelor hrănitoare şi eliminarea dioxidului de carbon şi a altor produse reziduale. Inima trebuie să funcţioneze neîncetat, deoarece ţesuturile corpului, în special creierul, depind de o aprovizionare continuă cu oxigen şi substanţe hrănitoare transportate de sânge.

            Inima, care în condiţii normale, bate de 72 de ori pe minut, creşte rata de reducere a nodului sinoatrial (grupul de celule care reglementează ritmul cardiac), atunci când o persoană este stresată, are temperatură ridicată sau alte situaţii similare, atunci când trebuie pompat un volum mai mare de sânge. Sistemul nervos îngustează venele de sânge şi creşte presiunea, astfel glandele suprarenale produc adrenalina şi noradrenalină. Aceşti hormoni duc la creşterea frecvenţei cardiace. Hormonul de tiroxină produs de glanda tiroidă accelerează metabolismul. Ritmul cardiac accelerat poate creşte eficienţa inimii de cinci ori mai mult comparativ cu starea de repaus.

            Când sistemul detectează creşterea tensiunii arteriale, creierul primeşte un semnal prin intermediul nervilor parasimpatici unde are loc furnizarea unei substanţe chimice numită acetilcolină. Astfel venele se dilată şi dispare tensiunea arterială. În cazul în care, venele prin care curge sângele nu se extind, atunci ele se pot rupe. Ca urmare, pot să apară leziuni intercraniene şi persoana poate paraliza din cauza lipsei de sânge din creier. Într-unul din versetele Coranului se spune:

'' Şi El este Stăpân absolut peste robii săi. Căci, El este înţelept şi Ştiutor! '' (Coran, Sura '' Animalele '' 6: 18). 

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99702/inima-si-motorul-masiniihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99702/inima-si-motorul-masiniiSun, 30 Oct 2011 23:29:11 +0200
Evoluţionismul Povestea unei mari înşelătorii Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul au doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei, constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.

Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, "conflictul", fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este de fapt, o dogmă străveche ce nu are nici o bază ştiinţifică.

Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, "conflictul" fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică.
]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99701/evoluţionismul-povestea-unei-mari-inselătoriihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99701/evoluţionismul-povestea-unei-mari-inselătoriiSun, 30 Oct 2011 23:19:27 +0200
ISLAMUL CONDAMNĂ TERORISMUL  

Introducere:

 

            În dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, a avut loc un act de terorism care a vizat World Trade Center din New York. În urma acestui act de terorism au murit mii de oameni nevinovaţi.

            Acest lucru monstruos, această crimă ne-a pus încă odată faţă în faţă cu cea mai mare ameninţare la adresa păcii şi prosperităţii oamnilor din întreaga lume - terorismul.

 

Terorismul:

 

            Terorismul -  crimă împotriva umanităţii. Ţinta acestor crime sunt civilii nevinovaţi. Scopul terorii - uciderea oamenilor pentru a răspândi frica în societate şi de a folosi această frică şi panică pentru atingerea obiectivelor politice inumane.

            Istoria omenirii, din păcate, este plină cu mii de episoade tragice în care au murit sute de mii de oameni nevinovaţi. Multe sisteme ideologice şi politice au folosit teroarea ca mijloc de intimidare şi de suprimare a societăţii pentru a-şi atinge obiectevele lor politice nelegiuite şi inumane.

            Dictatura iacobină, care a preluat puterea în urma Revoluţiei franceze din 1973, a trimis la ghilotină mii de oameni; de atunci a început era „Marii Terori”. Acest moment a marcat în istorie pentru prima dată termenul de „teroare”.

            În anul 1865 s-a înfiinţat în Statele Unite o organizaţie teroristă „Ku Klux Klan'', care practica tortura şi uciderea oamenilor nevinovaţi. Această organizaţie era îndreptată împotriva rasei negre.

            Teroarea rasială a devenit politică de stat în Germania nazistă, atunci când a venit la putere Partidul Naţional Socialist. Naziştii au folosit politica terorii sângeroase şi exterminarea tuturor celor care erau consideraţi duşmani ai rasei albe, în special evreii.

            Tot în aceeaşi perioadă de timp o altă putere dictatorială aplica teroarea ca un mecanism de administrare în stat. În Uniunea Sovietică, sângerosul regim stalinist a omorât zeci de milioane de oameni doar pentru că erau în opoziţie cu ideologia comunistă.

            În 1960 teroarea comunistă s-a extins şi asupra Europei.

            De data aceasta organizaţiile comuniste, în opoziţie cu sistemul de guvernare şi-au exercitat protestul lor prin uciderea şi mutilarea a mii de oameni nevinovaţi.

            Teroriştii din „Brigăzile Roşii” în Italia...Fracţia „Armata Roşie” în Germania, au efectuat o serie de explozii, asasinate şi atacuri armate.

            În urma acestor idealuri comuniste şi a ideilor de separatism s-au creat şi alte organizaţii teroriste mult mai brutale şi mai nemiloase. Cum ar fi organizaţia teroristă ETA din Spania, sau în Turcia s-a format Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PKK), care au ucis mai mult de 30 de mii de oameni nevinovaţi. Aceste organizaţii separatiste comuniste au fost, probabil cele mai sângeroase organizaţii teroriste din istoria omenirii.

            Faptul că fenomenul terorismului a apărut în ţările în care dictatura a dominat, fie că este vorba de rasism, fascism, comunism sau masonism, toate au o explicaţie foarte clară.

            Fiecare din aceste dictaturi menţionate mai sus, în principiu implimentează în mintea oamenilor că o luptă continuă şi un conflict continuu, reprezintă o condiţie umană normală şi un stimulent pentru dezvoltarea şi purificarea societăţii.

            Cu toate acestea, în ultimii ani, în agenda de ştiri din întreaga lume, există un alt tip de teroare, sub numele complet fictiv – „terorismul islamic”.

Complet fals, pentru că în Islam nu există teroare.

            Atotputernicul Dumnezeu a poruncit musulmanilor(credincioşilor) în Cartea Sfântă să ofere oamenilor „Pace, Bunătate şi Dragoste Frăţească”.

 

Valorile morale ale Islamului:

 

            Cuvântul „islam” în arabă are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul „pace”. Dumnezeu a trimis această religie pentru a arăta oamenilor calea adevărului, pacea şi prosperitatea.

            Valorile morale ale Islamului sunt umilinţa, generozitatea, jertfirea de sine, bunele intenţii, iertarea şi dreptatea.

            Dumnezeu porunceşte credincioşilor în Coran să-i trateze pe oameni cu bunătate şi dreptate.

            Într-unul din versetele Coranului este scris:

 

„Voi (musulmanii) sunteţi comunitatea cea mai bună care a apărut pentru oameni. Căci, voi cereţi ceea ce este bun şi voi opriţi ceea ce este rău şi credeţi în Dumnezeu. Dacă şi oamenii scripturii ar fi crezut, desigur, ar fi fost foarte bine pentru ei. Unii dintre ei cred, dar cei mai mulţi sunt farisei”.

(Coran, Sura ''Familia lui Imran'' 3: 110 ).

 

            Într-unul din versetele Coranului, Dumnezeu porunceşte musulmanilor să răspundă cu bine chiar şi celor care au intenţii rele.

 

'' Binele şi Răul nu sunt deopotrivă! Tu îndepărtează răul cu binele, iar atunci, cel care era în duşmănie cu Tine îţi va deveni ca şi cum ar fi fost un prieten apropiat ''. ( Coran, Sura ''Capitolele'' 41: 34 ).

 

            Vărsarea de sânge, incitarea la război şi conflictele între oameni reprezintă cel mai mare păcat blestemat de Dumnezeu în Cartea Sfântă, Coranul.

            Despre aceşti oameni care au săvârşit aceste fapte avem un verset în Coran:

 

'' Calea (răspunderii) se referă numai împotriva celor care îi tiranizează pe oameni şi săvârşesc nelegiuiri pe pământ, pe nedrept. Pentru ei există o pedeapsă dureroasă! '' (Coran Sura '' Sfatul '' 42: 42).

 

            Uciderea oamenilor nevinovaţi reprezintă unul dintre cele mai mari păcate în Islam.

 

'' Tocmai de aceea, Noi am prescris Fiilor lui Israel că cel care ucide un om - nu în schimbul unui alt om şi nu pentru provocarea unei dezordini pe pământ - este ca şi cum ar ucide toată omenirea, iar cel care dăruieşte viaţă, este ca şi cum salvează viaţa tuturor oamenilor. Trimişii noştri au venit la ei cu dovezi clare. Totuşi mulţi dintre ei continuă să facă fărădelegi pe pământ. '' (Coran, Sura '' Platoul'', 5: 32 ).

 

            Profetul Muhammed cu toată puterea lui a păzit vieţile oamenilor nevinovaţi.

            Nu a pornit niciodată războaie doar pentru a se proteja de atacuri.

            Dacă, totuşi, a trebuit să intre în război, a dat ordin armatei să nu provoace nici cea mai mică daună civililor nevinovaţi, să nu jefuiască casele lor, să nu aducă daune locurilor sfinte precum bisericilor creştine şi sinagogilor evreieşti.

            Aceste principii de echitate şi toleranţă au fost un exemplu pentru întreaga omenire de-a lungul istoriei Islamului, creştinii şi evreii care au fost persecutaţi mulţi ani la rând, au găsit pacea şi liniştea pe pământurile Islamului ale Imperiului Otoman.

            Islamul - religia păcii şi a prosperităţii. Obligaţia fiecărui musulman - să îi trateze pe oameni cu bunătate şi dreptate şi să lupte împotriva haosului şi a nedreptăţii în lume.

            Terorismul - unul dintre întâmplările cele mai teribile ale timpului nostru este responsabil de aceste nedreptăţi.

 

Încheiere:

 

            Oamenii nevinovaţi sunt principala ţintă a terorismului...

            Fără milă îi omoară pe copii...

            Îi lasă orfani, fără mamă şi fără tată...

            Distruge oraşe, distruge familii întregi provocând durere şi cruzime în inimile celor rămaşi...

            Terorismul se îndreaptă şi împotriva creştinilor, a musulmanilor, a evreilor...

            Dar lucrul cel mai urât şi mai rău este că teroriştii afirmă că omoară în numele religiei, denigrând astfel noţiunea de credinţă în ochii multor oameni.

            Oamenii care comit aceste atrocităţi nu pot fi musulmani, aşa cum nu pot fi nici creştini şi nici evrei.

            Nu trebuie să omori un om în numele religiei.

            Credinţa înseamnă dragoste, milă şi pace. Teroarea este antonimul credinţei, scopul terorii constă în uciderea multor oameni nevinovaţi, vărsărea de sânge, etc...

 

Adevărata credinţă nu este şi nu poate fi teroare.

 

În Coran se zice:

 

'' Dacă vă atinge pe voi un necaz, astfel de necaz au avut şi cei din altă comunitate. Iată aşa facem noi să se schimbe, astfel de zile, între oameni, pentru ca Dumnezeu să-i cunoască pe cei care cred şi să ia, dintre voi, martori. Căci, Dumnezeu nu-i iubeşte pe nelegiuiţi! '' ( Coran, Sura '' Familia lui Imran '' 3: 140 ).

 

'' Iar cei care nu-şi respectă Legământul lor faţă de Dumnezeu, după ce s-au jurat, şi că părăsesc ceea ce a poruncit Dumnezeu să fie ţinut laolaltă, precum şi cei care provoacă tulburări pe pământ, tocmai pentru ei va fi blestemul şi ei vor fi demni de Casa cea rea ( Iadul )! '' ( Coran, Sura '' Tunetul '', 13: 25 ).

 

            Pentru a-l preaslăvi pe Dumnezeu, musulmanii trebuie să i-a măsuri stricte de combatere a terorismului.

            Pentru a arăta şi a aduce la cunoştinţă că Islamul este o religie a păcii şi a iubirii.

 

 

ISLAMUL CONDAMNĂ TERORISMUL!

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99700/islamul-condamnĂ-terorismulhttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99700/islamul-condamnĂ-terorismulSun, 30 Oct 2011 23:11:17 +0200
CREDINŢA - SURSĂ DE DRAGOSTE ŞI FERICIRE  

 

 

Fără îndoială, iubirea este unul dintre sentimentele cele mai adânci şi cele mai intense ale omului.

                                                                                                                             Oamenii care manifestă o dragoste profundă şi frică faţă de Dumnezeu, primesc o mare satisfacţie materială şi morală şi se bucură de toate beneficiile pe care le-a creat Dumnezeu. Dragostea pe care o au oamenii pentru oameni este deasemenea, o sursă puternică de dragoste pentru Dumnezeu. A nu se confunda iubirea faţă de o persoană dragă cu iubirea faţă de Dumnezeu, deoarece în prima intervin interesele personale şi nu are nimic de-a face cu iubirea adevărată care vine din iubirea lui Dumnezeu, sub numele de iubire, care se bazează pe interese personale şi beneficii. Oamenii se înşeală pe ei înşişi şi pe alţii, ca urmare ei trăiesc singuri şi nefericiţi.

      Acest adevăr este foarte bine cunoscut de oamenii care trăiesc pe pământ şi este construit în folosul intereselor personale. Oamenii care trăiesc în această lume, ştiu foarte bine că cei pe care îi consideră prietenii lor, într-o zi o să îi părăsească, mai ales în cele mai grele momente din viaţă, atunci când aceştia vor avea nevoie de ajutor. De exemplu, atunci când se vor îmbolnăvi sau atunci când vor rămâne săraci. Prin urmare, ei nu se vor simţi niciodată cu adevărat fericiţi sau iubiţi. Acesta este motivul pentru care ei se îndoiesc mereu de iubirea celuilalt.

            Dragostea pe care o simţim pentru Dumnezeu este fără graniţe. Această dragoste nu va seca niciodată, dimpotrivă, cu fiecare zi va deveni mai puternică şi mai profundă.

        Într-o societate în care nu există iubire pentru Dumnezeu şi temători de Dumnezeu, aceştia suferă de o lipsă de iubire. Oamenii se plâng că nu au găsit adevărata dragoste şi fericire.

        Despre nefericirea oamenilor, care de fapt este sursa dispariţiei iubirii, citim tot mai des în presă, vedem la ştiri şi prin alte mijloace mas-media.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99699/credinŢa---sursĂ-dehttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/99699/credinŢa---sursĂ-deSun, 30 Oct 2011 22:53:50 +0200
BIG BANG-UL, CREAREA UNIVERSULUI  

 

 

 

            Încă de la începutul secolului XX, lumea ştiinţifică era dominată de teoria potrivit căreia „universul are o structură statică, nu a avut nici început şi nici sfârşit ''. Acest punct de vedere a fost răspândit în întreaga lume ştiinţifică pentru o lungă perioadă de timp. Perioadă în care pe ordinea de zi nu a apărut nici o altă teorie care să distrugă elementele de bază ale astronomiei.

   Aceasta este teoria Big Bang-ului! Big Bangul !!!

 Big Bang-ul este termenul folosit pentru descrierea exploziei uriaşe despre care cercetătorii cred că a avut loc acum 15 miliarde de ani şi a creat universul.

       Materia, energia, spaţiul şi timpul - toate au fost create în aceiaşi clipă, cu miliarde de ani în urmă, când a avut loc o explozie colosală, numită Big Bang, explozie care a emanat o căldură uriaşă. Apariţia materiei, energiei şi timpului ce alcătuiesc universul nostru a avut loc într-o clipă şi cu o viteză uluitoare. Multe descoperiri ştiinţifice ale astrofizicii moderne au confirmat teoria Big Bang-ului ca una adevărată, fiind cunoscută astăzi în întreaga lume. Aceasta este singura explicaţie ştiinţifică despre „Crearea Universului”. Acest mare adevăr a fost dezvăluit şi stabilit de către fizicieni abia în secolul 20, iar în Coran acest lucru a fost revelat oamenilor cu 1400 de ani în urmă.

'' El este Creatorul cerurilor şi al pămantului! Cum poate avea El fii, devreme ce nu are soţie? El a creat totul şi este Atotştiutor! '' ( Coran, „Sura Vacii'', 6: 101 ).

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/98724/big-bang-ul-crearea-universuluihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/98724/big-bang-ul-crearea-universuluiTue, 25 Oct 2011 23:21:51 +0300
AMPRENTELE DIGITALE  

 

            Haideţi să ne imaginăm câţi oameni trăiesc acum pe pământ şi cât de mulţi au trăit de-a lungul timpului.

         

            Amprentele digitale ale fiecăreia dintre aceste persoane sunt complet diferite.

            Chiar şi la gemenii care sunt identici şi care au aceiaşi structură a ADN-ului, amprenta digitală este diferită. După cum se vede şi în imagine, amprentele digitale au un disign special şi unic. Acest desen de pe deget dobândeşte forma finală chiar înainte de naştere, în uterul mamei, iar amprenta digitală rămâne constantă pe tot parcursul vieţii.

            Din acest motiv, amprentele digitale ale fiecărei persoane au o caracteristică unică fiind „o dovadă a identităţii”. Oamenii de ştiinţă au descoperit această caracteristică importantă a omului abia în secolul al 19-lea.

            În Coran această revelaţie despre amprentele digitale este dezvăluită încă din secolul 14. În acea vreme omenirea nu avea nici cea mai mică idee că omul poate să aibă aceste trăsături fine şi detalii structurale complexe.

 

" Că omul crede că Noi nu vom fi în stare să adunăm osemintele sale! Aşa e?

Da! Stă în puterea Noastră ca să refacem chiar şi vârfurile degetelor sale!"

( Coran, Sura " Învierea"75: 3-4 ).

   

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/98691/amprentele-digitalehttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/98691/amprentele-digitaleTue, 25 Oct 2011 23:03:46 +0300
Evoluţionismul Povestea unei mari inşelâtorii Pentru unii, teoria evoluţiei sau darwinismul are doar conotaţii ştiinţifice, fără a părea să aibă vreo implicaţie directă asupra vieţilor noastre de zi cu zi. Aceasta, bineînţeles, este o părere greşită larg răspândită. Departe de a fi doar un subiect din cadrul ştiinţelor biologiei, teoria evoluţiei constituie temelia unei filozofii mincinoase, care a pus stăpânire pe un număr mare de oameni: materialismul.

Filozofia materialistă, care acceptă doar existenţa materială şi crede că omul este „o masă de materie“, susţine că acesta nu este nimic mai mult decât un animal, "conflictul" fiind legea fundamentală a existenţei sale. Deşi a fost propagată sub forma unei filozofii bazate pe ştiinţă, materialismul este, de fapt, o dogmă străveche ce nu are nicio bază ştiinţifică.

]]>
http://ro.harunyahya.com/ro/Articole/97564/evoluţionismul-povestea-unei-mari-inselatoriihttp://ro.harunyahya.com/ro/Articole/97564/evoluţionismul-povestea-unei-mari-inselatoriihttp://imgaws1.fmanager.net/files/book/pictures/evolutionismul.jpgSat, 22 Oct 2011 16:12:35 +0300