Fecioara Maria, O Femeie Musulmană Exemplară

Descarcă cartea

Download (DOC)
Download (PDF)
Comentariile

Capitolele cărţilor

< <

Importanţa Femeilor

Unii oameni nu sunt conştienţi de importanţa şi de valoarea pe care Islamul o oferă femeilor. Femeile care nu cunosc această realitate, precum şi toţi oamenii care au cunoştinţe coranice insuficiente, încearcă să îşi protejeze drepturile din interiorul propriei viziuni asupra lumii, viziune tributară logicii necredinţei. Situaţia socială din jurul lumii evidenţiază această realitate. De exemplu, multe femei continuă să fie expuse tratamentelor abuzive, violenţei, şomajului şi au nevoie de cineva care să aibă grijă de ele după ce soţii lor ori au divorţat, ori le-au abandonat, ori au murit.

Aceste probleme nu vor fi rezolvate până când oamenii nu se vor întoarce la singura sursă reală care le poate oferi adevărul şi soluţiile definitive: Coranul. Nicio strategie bazată pe logica şi valorile societăţilor laice nu poate dura. Aşa cum Dumnezeu a revelat: "Şi dacă adevărul s-ar potrivi cu poftele lor, s-ar fi stricat cerurile şi pământul, precum şi toţi cei care se află în ele. Însă Noi le-am adus pomenirea lor, dar ei de la pomenirea lor se întorc" (Capitolul Al-Mu'minun: 71).

„Ba nu! Cel care s-a supus lui Allah si face bine, va avea rasplata sa de la Domnul lui! Ei nu au se teme si nici nu vor fi mâhniti!“
(Capitolul Al-Baqara: 112)

Când oamenii îşi construiesc viaţa bazându-se pe propriile lor reuşite şi greşeli, rezultatul va fi întotdeauna dezastruos. Oricine este astfel destinat să alunece pe panta degenerării.

Dată fiind perpetuarea valorilor bazate pe lipsa de credinţă, în pofida conştientizării stilului de viaţă tulburat, persoanele necredincioase nu pot găsi o soluţie permanentă la problemele lor. Astfel, ele riscă să întoarcă spatele singurului drum care îi poate conduce spre prosperitate.

Unica soluţie este Coranul, care oferă cea mai uşoară, frumoasă şi satisfăcătoare modalitate de a trăi. Singura cale care conduce spre dreptate este calea lui Dumnezeu, pentru că numai El poate deschide calea bunătăţii şi prosperităţii. Dumnezeu a revelat că onoarea şi demnitatea le este conferită oamenilor prin Coran şi toţi cei care se supun valorilor lui şi care se lasă călăuziţi pe această cale dreaptă vor avea parte de succes în tot ceea ce întreprind.

În Coran pot fi găsite toate soluţiile adevărate şi permanente la problemele femeilor. Islamul, care a fost revelat pentru salvarea umanităţii, valorizează în mod autentic femeile. Multe versete protejează femeile şi drepturile lor, deoarece Coranul elimină falsele stereotipuri legate de femei şi le oferă o poziţie respectabilă în societate. Dumnezeu ne învaţă că superioritatea unei persoane nu depinde de sexul acesteia, ci doar de frica şi respectul faţă de Dumnezeu, de credinţa, caracterul bun, devoţiunea şi consacrarea întregii fiinţe umane Lui.

Dumnezeu a revelat etapele pe care o femeie trebuie să le urmeze pentru a-şi asigura protecţia şi respectul în societate şi pentru a se bucura de iubirea şi demnitatea pe care o merită. Toate aceste măsuri aduc beneficii femeilor şi caută să prevină vătămarea intereselor lor sau orice altă formă de asuprire şi stres inutil.

În secţiunea următoare, vom discuta modul în care Coranul garantează drepturile femeilor astfel încât ele să fie tratate conform valorii şi demnităţii lor reale. Aşa cum a revelat Dumnezeu, Islamul acordă valoare tuturor oamenilor şi le conferă onoare, demnitate şi respect în ambele lumi.

Criteriul Superiorităţii Autentice

Oamenii lipsiţi de credinţă, care apreciază valori diferite de cele revelate în Coran, îşi trăiesc viaţa conform normelor societăţii lor, norme care sunt produsul propriilor lor raţiuni şi, prin urmare, failibile. Într-un verset, Dumnezeu pune următoarea întrebare: "Şi, oare, voiesc ei judecata din vremea păgâniei? Dar cine, oare, ar putea fi mai bun judecător decât Allah, pentru un neam care se crede statornic?" (Capitolul Al-Ma'ida: 50).

Una dintre valorile construite pornind de la premisa necredinţei constituie şi criteriul de decelare a superiorităţii unei persoane. Criteriul la care apelează cei lipsiţi de credinţă pentru a defini distincţia şi superioritatea se fundamentează pe valori mundane, cum ar fi: averea, statutul, cariera, faima sau aspectul fizic. Dacă ei înşişi nu îndeplinesc aceste cerinţe, atunci îi admiră pe cei care au reuşit şi se complac în a se simţi relativ lipsiţi de valoare în comparaţie cu aceştia.

În consecinţă, detaliile situaţiilor cotidiene devin importante în clasificarea oamenilor. De exemplu, unii oameni consideră vital să trăiască într-o suburbie luxoasă, să aibă cea mai nouă şi cea mai dorită maşină, părinţi cu cariere de succes şi o profesie bine plătită. Sau vor haine scumpe şi de firmă, rude bine poziţionate în societate, o diplomă de la cea mai bună universitate şi aşa mai departe. Când îşi aleg prietenii, asociaţii sau chiar potenţialul partener, ei urmează acelaşi criteriu.

În multe ţări, oamenii pun mare accent pe culoarea pielii, limba vorbită sau naţionalitate. De fapt, acelaşi criteriu de superioritate este adoptat de toate societăţile laice, cu unele diferenţe în funcţie de cultură, istorie şi alţi factori.

Rolul "adecvat" prescris femeilor e fundamentat de aceleaşi criterii greşite. Prin aplicarea tradiţiilor distorsionate ale societăţii şi a criteriilor autoconstruite, femeile continuă să fie tratate ca nişte cetăţeni de rangul doi.

Pe de altă parte, Dumnezeu revelează că cel mai bun şi veritabil criteriu Îi aparţine. Coranul subliniază că Dumnezeu judecă superioritatea unei persoane prin raportare la un singur criteriu - frica şi respectul omului faţă de El: "O, voi oameni! Noi v-am creat pe voi dintr-un bărbat şi o muiere şi v-am făcut pe voi popoare şi triburi, pentru ca să vă cunoaşteţi. Cel mai cinstit dintre voi la Allah este cel mai evlavios dintre voi. Allah este Atoateştiutor [şi] Bineştiutor [`Alim, Khabir]" (Capitolul Al-Hujurat: 13); "O, fii ai lui Adam! Noi v-am dat vouă straie care să vă acopere goliciunile, ca şi podoabe. Dar veşmântul smereniei, acesta este cel mai bun! Acesta este [unul] dintre semnele lui Alalh; poate că ei îşi vor aminti!" (Capitolul Al-'A'raf: 26).

Allah'ı sakın zulmedenlerin yapmakta olduklarından habersiz sanma, onları yalnızca gözlerin dehşetle belireceği bir güne ertelemektedir.
(İbrahim Suresi, 42)

În alt verset, Dumnezeu a revelat că frica şi respectul constituie calităţi care vor aduce oamenilor cel mai mare beneficiu posibil: "Şi binele pe care îl faceţi Allah îl ştie. Luaţi cu voi provizie, dar cea mai bună provizie este evlavia! Şi să fiţi cu frică de Mine, voi cei care aveţi minte!" (Capitolul Al-Baqara: 197) Oamenii nu trebuie să se zbată pentru a acumula bogăţii şi proprietăţi, pentru faimă sau statut, ci, mai degrabă, să se străduiască să-şi adâncească frica şi respectul faţă de Dumnezeu, singura calitate care îi va face superiori şi respectaţi în ambele lumi.

Dumnezeu a sfătuit oamenii să nu caute bogăţia, care a devenit o măsură a superiorităţii printre oameni, ci să se roage pentru a atrage bunăvoinţa lui Dumnezeu asupra lor: "Nu râvniţi la ceea ce Allah a dăruit [cu harul Său] unora dintre voi mai mult decât altora. Bărbaţii vor avea parte de ceea ce au agonisit şi femeile vor avea parte de ceea ce au agonisit. Deci rugaţi-vă lui Allah pentru harul Său, căci Allah pe toate le ştie." (Capitolul An-Nisa': 32).

Astfel, cei care evaluează superioritatea unei persoane în funcţie de sex, putere fizică sau orice altă valoare construită pe lipsa de credinţă fac o mare greşeală. După cum spune Dumnezeu în Coran: "Aceia care au făcut milostenie şi acelea care au făcut milostenie I-au dat lui Allah un împrumut minunat, care li se va întoarce lor înmulţit, şi vor avea ei parte de răsplată generoasă" (Capitolul Al-Hadid: 18). Acest verset reaminteşte oamenilor - bărbaţi şi femei - că, numai trăind conform moralei revelate în Coran, vor fi răsplătiţi cu adevărat.

Bărbaţii Şi Femeile Sunt Egali

Indubitabil, fiecare societate cunoaşte toate discuţiile tradiţionale referitoare la rolul ideal şi statutul femeilor în societate. Statutul lor social şi importanţa în familie, dacă ar trebui sau nu să lucreze, şi alte aspecte sociale au constituit subiectul unor discuţii neîntrerupte. Pentru musulmani, egalitatea dintre bărbat şi femeie a fost declarată şi explicată în Coran. Faptul că bărbaţii şi femeile au construcţie fizică diferită, iar femeile, în general, sunt mai slabe decât bărbaţii este complet irelevant şi nu poate constitui un argument pentru diminuarea valorii femeilor.

Ceea ce contează cu adevărat în moralitatea islamică nu este dacă o persoană este de sex feminin sau masculin, ci dacă el sau ea este un / o credincios / credincioasă căruia / căreia îi este teamă şi are respect faţă de Dumnezeu. Fiecare credincios trebuie să se străduiască să trăiască conform moralităţii expuse în Coran, rezultatele acestui efort constituind ceea ce Dumnezeu preţuieşte şi contează în Viaţa de Apoi. Dumnezeu a revelat calităţile pe care toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, trebuie să le aibă: "Dreptcredincioşii şi dreptcredincioasele îşi sunt aliaţi unii altora. Ei poruncesc ceea ce este cuvenit, opresc de la ceea ce este neîngăduit, plinesc Rugăciunea [As-Salat], aduc Dania [Az-Zakat] şi se supun lui Allah şi Trimisului Său. Cu aceştia Allah va fi îndurător, căci Allah este Puternic şi Înţelept [`Aziz, Hakim]" (Capitolul At-Tewba: 71).

İşte bunlar, Rablerinden olan bir hidayet üzeredirler ve kurtuluşa erenler bunlardır.
(Bakara Suresi, 5)

Aşa cum a revelat Dumnezeu, toţi musulmanii, indiferent de sex, au aceleaşi responsabilităţi: a-L venera pe Dumnezeu, a trăi conform moralităţii coranice, a porunci binele şi a împiedica răul, a respecta şi a aprofunda toate regulile şi sfaturile Coranului. Dumnezeu le-a promis tuturor celor care au grijă să respecte limitele pe care El le-a stabilit pentru umanitate că le va oferi capacitatea de a distinge între bine şi rău: "O, voi, cei care credeţi! Dacă sunteţi cu frică de Allah, atunci El vă va da vouă un Îndreptar şi vă va şterge vouă faptele rele şi vă va ierta, căci Allah este dătător de har nemărginit." (Capitolul Al-'Anfal: 29).

Sexul unei persoane nu are nicio legătură cu intensitatea credinţei pentru că Dumnezeu, ca răsplată pentru credinţa şi devoţiunea supuşilor Săi, a oferit tuturor un intelect capabil de a-i conduce pe calea cea dreaptă, de a lua decizii optime şi de a găsi soluţiile adecvate. De aceea intelectul nu are nicio relevanţă raportat la sexul persoanei, ci doar la devoţiunea, adorarea, frica şi respectul faţă de Dumnezeu.

Orice bărbat sau femeie, care acţionează bazându-se pe intelectul susţinut de credinţă, poate atinge succesul în multe domenii. Reuşita depinde de voinţa, motivaţia şi perseverenţa respectivilor. Credincioşii niciodată nu se culcă pe laurii victoriei, deoarece străduinţa permanentă de a fi mai inteligent, talentat, responsabil şi virtuos, precum şi efortul continuu de a-ţi perfecţiona caracterul fac parte din moralitatea Islamului. Dumnezeu a revelat că în rugăciunea credincioşilor este inclusă dăruirea cu un caracter care poate constitui un model pentru cei din jur: "Şi aceia care zic: «Doamne, dă-ne nouă de la soaţele noastre şi de la vlăstarele noastre mângâiere pentru ochi şi fă din noi călăuză pentru cei evlavioşi!»" (Capitolul Al-Furqan: 74).

O femeie musulmană care se va angrena total în tot ceea ce face şi care se va strădui să-şi dezvolte un caracter şi o moralitate exemplară va excela în societate, îşi va îndeplini responsabilităţile cu competenţă, va lua decizia cea mai potrivită, va găsi cea mai bună soluţie şi va acţiona în modul cel mai adecvat.

Aşa cum a fost explicat anterior, Islamul afirmă că bărbaţii şi femeile sunt pe deplin egali. Pentru ambii, totul depinde de capacitatea lor de a depăşi aşteptările proiectate asupra lor, activându-şi integral toate potenţele caracteriale şi de personalitate şi îndeplinindu-şi responsabilităţile. Din acest motiv, femeile credincioase nu se străduiesc să devină egale cu bărbaţii, ci doar se implică total în a face bine, efort care, conform Coranului, Îl mulţumeşte pe Dumnezeu. Atât femeile, cât şi bărbaţii se întrec în a fi persoana cea mai iubită de Dumnezeu, în a-L mulţumi şi a fi cât mai aproape de El. Dumnezeu a revelat că această străduinţă determină superioritatea musulmanilor asupra celorlalţi, atât în această viaţă, cât şi în Lumea de Apoi: "Aceia se grăbesc către faptele bune şi ei se întrec în ele" (Capitolul Al-Mu'minun: 61); "Apoi, Noi am dat spre moştenire Cartea acelora pe care i-am ales dintre robii Noştri. Printre ei sunt unii nedrepţi cu ei înşişi, printre ei sunt alţii care ţin măsura şi printre ei sunt alţii care îi întrec cu faptele lor bune [pe toţi ceilalţi], cu voia lui Allah. Aceasta este marea îndurare" (Capitolul Fatir: 32).

Egalitatea dintre femei şi bărbaţi este de asemenea evidentă prin faptul că Dumnezeu le-a oferit drepturi egale în această lume: "Noi am făcut ceea ce se află pe pământ podoabă pentru el, pentru a-i încerca [pe oameni şi a şti] care dintre ei săvârşesc cele mai bune fapte" (Capitolul Al-Kahf: 7); "Fiecare suflet trebuie să guste moartea. Noi vă încercăm cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi la Noi vă veţi întoarce." (Capitolul Al-'Anbiya': 35).

În versetele de mai sus, Dumnezeu a revelat că El testează bărbaţii şi femeile pentru a arăta care este mai bun. În alt verset, El spune că va testa bărbaţii şi femeile prin diferite încercări, până în ziua când vor muri, iar cei ce se vor dovedi răbdători vor fi răsplătiţi cu Îndurarea Lui: "Vă vom încerca cu puţină spaimă, foamete, lipsire de bunuri, de suflete şi de roade, dar binevesteşte celor răbdători" (Capitolul Al-Baqara: 155).

Dumnezeu dăruieşte fiecărei femei şi fiecărui bărbat un număr fix de ani, le oferă ambilor responsabilitatea alegerilor lor, capacitatea de discriminare dintre bine şi rău, instincte şi pe Şeitan drept inamic "învederat". Oricine demonstrează putere de caracter şi se străduieşte înspre bine, aici, pe Pământ, va primi cea mai bună răsplată de la Dumnezeu în ambele lumi: "Domnul lor le-a răspuns: «Eu nu las să se piardă nicio faptă plinită de vreunul dintre voi, bărbat sau muiere, deopotrivă unul cu altul! Iar pe cei care au pribegit, care au fost alungaţi din căminele lor, care au fost prigoniţi pe calea Mea, care au luptat şi au fost omorâţi, voi să-i ispăşesc de faptele lor rele şi să-i fac să intre în Grădini pe sub care curg pâraie, drept răsplată din partea lui Allah». La Allah se află bună răsplată!" (Capitolul 'Al-'Imran: 195). De asemenea, El reaminteşte bărbaţilor şi femeilor că nimeni nu va fi nedreptăţit în ceea ce priveşte răsplăţile pe care le vor primi pe Pământ şi în Viaţa de Apoi: "Pe cel ce face o faptă bună – bărbat ori muiere – şi este credincios îl vom dărui Noi cu o viaţă bună. Şi Noi îi vom răsplăti pe ei după [faptele] cele mai bune pe care le-au săvârşit" (Capitolul An-Nahl: 97).

De ki: "Herkes gözetlemektedir; siz de gözleyip durun. Sonunda, dümdüz (dosdoğru) yolun sahipleri kimlermiş ve doğru yola ulaşan kimlermiş, pek yakında öğreneceksiniz." (Taha Suresi, 135)

Coranul Se Adresează Bărbaţilor Şi Femeilor În Aceeaşi Manieră

La o analiză generală a Coranului, observăm că Dumnezeu se adresează în aceeaşi manieră bărbaţilor şi femeilor. Astfel, avem un alt indiciu că în faţa lui Dumnezeu contează numai credinţa adevărată, din adâncul inimii, şi nu vârsta sau sexul unei persoane. În această privinţă, Coranul se adresează bărbaţilor şi femeilor deopotrivă şi le reaminteşte că au aceleaşi responsabilităţi. Există multe asemenea versete, printre care: "Oricine face fapte bune, bărbat sau femeie – credincios fiind - aceia vor intra în Rai şi nu vor fi nedreptăţiţi nici cât un punct" (Capitolul An-Nisa': 124).

Alt verset în care Dumnezeu se adresează bărbaţilor şi femeilor deopotrivă: "Cel care săvârşeşte o faptă rea nu va fi răsplătit decât cu una asemănătoare cu ea, iar cel care săvârşeşte o faptă bună - fie el bărbat sau muiere - şi este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinţă, fără socoteală" (Capitolul Ghafir: 40).

Când sunt revelate aspecte legate de necredincioşi, fie ei bărbaţi sau femei, Dumnezeu de asemenea li se adresează în aceeaşi manieră. El a revelat că necredincioşii şi ipocriţii ambelor sexe vor fi trataţi la fel. De exemplu: "Bărbaţii făţarnici şi muierile făţarnice sunt ei unul la fel ca altul. Ei poruncesc ceea ce este oprit şi opresc de la ceea ce este potrivit şi-şi strâng ei mâinile. L-au uitat pe Allah şi i-a uitat şi El pe ei. Făţarnicii sunt nelegiuiţi." (Capitolul At-Tewb: 67);

"Allah a făgăduit bărbaţilor făţarnici şi muierilor făţarnice, precum şi necredincioşilor, focul Gheenei şi veşnic vor sălăşlui în el! Aceasta le este de ajuns! I-a blestemat Allah şi vor avea ei parte de pedeapsă veşnică" (Capitolul At-Tawba: 68);

"[Este astfel] pentru ca Allah să-i osândească pe făţarnici şi pe făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste. Însă Allah primeşte căinţa dreptcredincioşilor şi dreptcredincioaselor. Allah este Iertător, Îndurător [Ghafur, Rahim]." (Capitolul Al-'Ahzab: 73);

"Şi pentru ca să-i chinuiască pe cei făţarnici şi pe cele făţarnice, pe politeişti şi pe politeiste, care nutresc gând rău despre Allah. Asupra lor se va abate cercul răului. Allah s-a mâniat împotriva lor, i-a blestemat şi le-a pregătit lor Gheena. Şi ce soartă rea!" (Capitolul Al-Fath: 6).

Din aceste versete se înţelege clar că bărbaţii şi femeile sunt egali atât în ce priveşte încercările lor de pe Pământ, cât şi în răsplata pe care o vor primi în Viaţa de Apoi.

Valoarea Mamelor

Moralitatea islamică infuzează întreaga viaţă socială şi personală a oamenilor şi îi îndrumă cum să trăiască în modul cel mai mai uşor, cel mai mulţumitor şi frumos cu putinţă. Normele morale coranice prescriu dreptatea, toleranţa, compasiunea şi ajutorul pentru toţi oamenii, indiferent de sex, vârstă şi statut economic. Musulmanilor li se cere să respecte aceste norme morale, cât mai strict posibil, faţă de orice persoane şi în orice situaţie. Credincioşii se conformează acestor caracteristici morale superioare pentru că Dumnezeu le cere acest lucru. În consecinţă, statutul social al unei persoane, vârsta, sexul şi alte asemenea caracteristici sunt irelevante pentru El.

În Coran se afirmă - în mod repetat - importanţa tratării cu respect a femeilor şi, în special, a mamelor. Părinţii fac tot posibilul să le ofere copiilor lor o bună educaţie, să le formeze un caracter adecvat şi un comportament islamic. Având în vedere că ei fac multe sacrificii, financiare şi de altă natură, timp de mulţi ani, copiii sunt obligaţi să le răsplătească eforturile şi sprijinul lor altruist cu solicitudine şi respect. Dumnezeu a revelat această responsabilitate: "L-am îndemnat pe om să se poarte cu părinţii săi frumos" (Capitolul Al- 'Ankabut: 8); "Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi..." (Capitolul Al-'Ahqaf: 15); "Spune: «Veniţi să vă citesc ceea ce Domnul vostru v-a oprit [cu adevărat]! Să nu-I asociaţi Lui nimic; să fiţi buni cu părinţii; să nu-i omorâţi pe copiii voştri de teama sărăciei, căci Noi vă vom da cele de trai atât vouă, cât şi lor; nu vă apropiaţi de cele ruşinoase, nici cele care se văd, nici cele care sunt ascunse; nu ucideţi sufletul pe care l-a oprit Allah, decât pe drept!» Acestea vi le-a poruncit [Allah]; poate că voi veţi pricepe!" (Capitolul Al-'An'am: 151).

Coranul recomandă ca o persoană să se poarte bine cu părinţii şi să evite aroganţa şi mândria: "Adoraţi-L pe Allah şi nu-l asociaţi Lui nimic! Purtaţi-vă bine cu părinţii, cu rudele, cu orfanii, cu sărmanii, cu vecinul apropiat şi cu vecinul străin, cu tovarăşul de alături, cu călătorul de pe drum şi cu cei stăpâniţi de mâinile voastre drepte, căci Allah nu-i iubeşte pe cel trufaş şi pe cel lăudăros!" (Capitolul An-Nisa': 36).

Mü'minler ancak o kimselerdir ki, Allah anıldığı zaman yürekleri ürperir. O'nun ayetleri okunduğunda imanlarını arttırır ve yalnızca Rablerine tevekkül ederler.
(Enfal Suresi, 2)

Evident, Dumnezeu sfătuieşte oamenii să fie întotdeauna toleranţi, înţelegători, plini de compasiune şi respectuoşi faţă de părinţii lor. De asemenea, El ne reaminteşte de dificultăţile pe care mamele le-au întâmpinat la naştere şi în timp ce şi-au crescut copiii. De exemplu: "Noi l-am povăţuit pe om [să facă bine] părinţilor săi, mama lui l-a purtat, [suportând pentru el] slăbiciune după slăbiciune, iar înţărcarea lui a fost după doi ani, [aşadar]: «Adu mulţumire Mie şi părinţilor tăi, căci la Mine este întoarcerea!»" (Capitolul Luqman: 14).

"Noi i-am poruncit omului să le arate bunătate părinţilor săi. Mama sa l-a purtat cu dureri şi l-a născut cu dureri. Purtarea lui şi [până la] înţărcarea lui sunt treizeci de luni. Iar când ajunge în plină putere şi împlineşte patruzeci de ani, zice el: «Doamne, ajută-mă pe mine ca să-Ţi aduc mulţumire pentru binefacerea Ta, cu care Te-ai îndurat de mine şi de părinţii mei, şi să împlinesc o faptă bună care să-Ţi placă! Şi fă ca urmaşii mei să fie oameni buni [evlavioşi]! Eu mă întorc la Tine, căindu-mă, şi eu sunt dintre cei supuşi!»" (Capitolul Al-'Ahqaf: 15).

Pentru a da naştere, fiecare mamă suferă timp de mai multe luni şi manifestă o dragoste intensă. Aşa cum Dumnezeu a revelat, acesta este un proces foarte dureros pentru ea. După această perioadă, ea începe să hrănească şi să crească copilul cu o dragoste devotată şi altruistă. Dumnezeu le reaminteşte oamenilor această realitate şi scoate în evidenţă faptul că mamele sunt fiinţe foarte speciale. În plus, El sfătuieşte oamenii să nu uite de altruismul şi devotamentul părinţilor lor şi să îi trateze la fel de bine atunci când ei ajung la vârsta bătrâneţii şi devin dependenţi: "Şi Domnul tău a orânduit să nu-L adoraţi decât pe El şi să vă purtaţi frumos cu părinţii voştri, iar dacă bătrâneţile îi ajung pe unul dintre ei sau pe amândoi lângă tine, nu le ziceţi lor «Of!» şi nu-i certa pe ei, ci spune-le lor vorbe cuviincioase. Şi din îndurare coboară pentru ei aripa smereniei şi îndurării şi spune: «Doamne, fii îndurător cu ei, căci ei m-au crescut [când am fost] mic!»" (Capitolul Al-'Isra': 23-24).

Se ştie că vârsta înaintată aduce cu sine diminuarea puterii fizice, a dinamismului, sănătăţii şi energiei. Oamenii în vârstă devin dependenţi de grija, protecţia şi ajutorul altor oameni. Capacitatea lor mentală scade şi unii riscă să-şi piardă memoria. Musulmanii, conform Coranului, trebuie să îşi trateze părinţii vârstnici cu compasiune, toleranţă, înţelegere şi grijă.

În versetele citate mai sus, Dumnezeu a revelat cum trebuie să se comporte musulmanii cu părinţii lor. El interzice musulmanilor şi cel mai mic semn de lipsă de respect şi le porunceşte să vorbească frumos şi să se poarte blând cu ei pentru a nu le da niciun motiv de supărare. În consecinţă, musulmanii sunt foarte înţelegători, grijulii şi atenţi cu părinţii lor vârstnici. Ei fac tot posibilul pentru a le asigura părinţilor tot confortul şi continuă să îi iubească şi să îi respecte. Având în vedere dificultăţile şi nemulţumirile asociate vârstei înaintate, musulmanii încearcă să le asigure părinţilor lor cele necesare înainte de a fi rugaţi. Indiferent de circumstanţe, ei sunt întotdeauna politicoşi şi darnici, împlinindu-le nu doar nevoile spirituale şi psihologice, dar şi, în măsura posibilităţilor, toate necesităţile materiale şi financiare. Dumnezeu a revelat că părinţii au dreptul la asistenţă financiară din partea copiilor lor: "Te întreabă ce să cheltuiască. Spune-le: «Ceea ce cheltuiţi voi din bunuri trebuie să fie pentru părinţi, pentru rude, pentru orfani, sărmani şi drumeţi [nevoiaşi]. Şi orice bine pe care îl faceţi Allah îl cunoaşte»" (Capitolul Al-Baqara: 215).

Comportamentul exemplar al Profetului Iosif (Pacea lui Allah fie asupra sa!) faţă de părinţii săi reprezintă un model perfect pentru toţi oamenii. Acceptând numirea sa de către rege ca trezorier al Egiptului, el şi-a găzduit părinţii în cel mai respectabil mod, iar apoi şi-a exprimat recunoştinţa şi devotamentul faţă de ei aşezându-i pe tron. Dumnezeu a revelat comportamentul lui Iosif: "Şi când au intrat la Iosif, i-a primit el pe părinţii săi şi a zis: «Intraţi în Egipt – cu voia lui Allah – în siguranţă!» Şi el i-a ridicat pe părinţii săi pe tron şi au căzut [cu toţii] dinaintea lui, prosternându-se, iar el a zis: «O, tată! Acesta este tâlcul vedeniei mele de odinioară. Domnul meu a făcut-o să fie adevăr şi a fost bun cu mine, căci m-a scos din temniţă, iar pe voi v-a adus din pustietate, după ce Şeitan a iscat pizmă între mine şi fraţii mei. Domnul meu este binevoitor cu eeea ce voieşte. El este Cel Atoateştiutor şi Înţelept [Al-`Alim, Al-Hakim]!»" (Capitolul Yusuf: 99-100).

Kitab'a sımsıkı sarılanlar ve namazı dosdoğru kılanlar, şüphesiz Biz salih olanların ecrini kaybetmeyiz.
(Araf Suresi, 170)

Coranul revelează că dreptcredincioşii se roagă pentru părinţii lor şi pentru iertarea şi Îndurarea lui Dumnezeu asupra lor. În unele versete observăm că şi alţi profeţi s-au rugat în mod similar. Dumnezeu a revelat că Profetul Noe s-a rugat pentru părinţii săi: "Doamne! Iartă-mă pe mine şi pe părinţii mei şi pe cel care intră în casa mea cu credinţă, ca şi pe dreptcredincioşi şi pe dreptcredincioase, şi nu le spori nelegiuiţilor decât pierderea!" (Capitolul Nuh: 28).

Înţelegem din Coran că sistemul moral islamic atribuie părinţilor o valoare foarte mare. Dumnezeu revelează clar că asemenea trăsături de caracter sunt importante pentru toţi musulmanii, atât când sunt tineri, cât şi la bătrâneţe.

Cu toate acestea, în anumite cazuri, credincioşilor li se cere să nu îşi asculte părinţii. De exemplu: "Dar dacă se străduiesc pentru ca tu să-Mi faci ca asociat altceva, despre care tu nu ai cunoştinţă, atunci nu te supune lor! Rămâi împreună cu ei în această lume, cu dreptate, dar urmează calea acelora care se întorc către Mine, căci apoi la Mine este întoarcerea şi Eu vă voi vesti ceea ce aţi făcut!" (Capitolul Luqman: 15).

Prin acest verset, Dumnezeu sfătuieşte musulmanii să nu îşi asculte părinţii dacă aceştia se răzvrătesc împotriva Lui şi îşi încurajează copiii să facă acelaşi lucru. Totuşi, conform moralităţii islamice, nicio persoană nu trebuie să demonstreze lipsă de respect faţă de părinţi, ci să le onoreze dorinţele lor şi să afişeze un comportament exemplar.

Femeile În Viaţa Maritală

Relaţiile bazate pe valori lumeşti pot degenera în josnicie, aşa cum se întâmplă adesea în căsătorie. Când dragostea şi respectul oamenilor se bazează pe aceste valori, ei îşi pot pierde sentimentele rapid, atunci când circumstanţele se schimbă. Aceasta se întâmplă, aproape inevitabil, atunci când dragostea, respectul şi loialitatea depind de frumuseţea, averea, poziţia sau statutul unei persoane; când aceste caracteristici temporare şi superficiale dispar, la fel dispare şi dragostea. O persoană care se călăuzeşte după un asemenea criteriu nu va găsi niciun motiv să-şi mai iubească şi să-şi onoreze soţia / soţul, când ceea ce determină aceste valori dispare.

Credinţa, frica, respectul faţă de Dumnezeu şi decenţa caracterului sunt cele care fac să dureze dragostea, respectul şi loialitatea. O persoană care îşi iubeşte soţul / soţia pentru credinţa şi caracterul său, va fi respectuoasă, fidelă şi modestă în viaţa maritală. Pierderea tinereţii, sănătăţii, frumuseţii sau a averii şi a statutului social nu va afecta dragostea şi respectul dintre soţi. Musulmanii nu vor provoca necazuri sau nemulţumiri celeilalte persoane datorită credinţei lor ferme, fricii şi respectului faţă de Dumnezeu, indiferent de circumstanţe. Credincioşii vor fi întotdeauna blânzi şi înţelegători, drepţi şi toleranţi, întrucât aceasta reprezintă una dintre responsabilităţile lor date de Dumnezeu.

Atât de intimă este relaţia de căsătorie, încât Coranul afirmă despre soţi: "Ele vă sunt veşmânt vouă, iar voi le sunteţi veşmânt lor" (Capitolul Al-Baqara: 187). În acest verset, Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că soţii au responsabilităţi egale. Cuvântul "veşmânt" se referă la responsabilitatea apărării şi protejării reciproce şi sugerează că femeile şi bărbaţii au calităţi complementare.

Alt verset susţine importanţa dragostei şi a compasiunii în căsătorie: "Şi printre semnele Lui [este acela] că El v-a creat din voi înşivă soaţe, pentru ca voi să trăiţi în linişte împreună cu ele. Şi El a pus între voi dragoste şi îndurare şi întru aceasta sunt semne pentru un neam [de oameni] care chibzuiesc." (Capitolul Ar-Rum: 21). Credincioşii îşi tratează soţiile ca şi cum ar fi nişte daruri nepreţuite încredinţate de Dumnezeu lor şi recunosc valoarea intrinsecă a partenerei de viaţă. Musulmanii arată afecţiune şi înţelegere atunci când partenerul greşeşte sau îi dezamăgeşte sub un anumit aspect, ştiind că doar comportamentul islamic îi va ajuta să treacă peste dificultăţi şi să îşi rezolve problemele. Drept rezultat, căsătoria ajută ambii soţi să se bucure, în mulţumire şi pace.

Allah, mü'min erkeklere ve mü'min kadınlara içinde ebedi kalmak üzere, altından ırmaklar akan cennetler ve Adn cennetlerinde güzel meskenler vadetmiştir.
Allah'tan olan hoşnutluk ise en büyüktür. İşte büyük kurtuluş ve mutluluk budur.
(Tevbe Suresi, 72)

Prin afirmaţia "v-aţi bucurat împreună" (Capitolul An-Nisa': 21), Dumnezeu susţine apropierea şi intimitatea vieţii în cuplu. Secretul acestei apropieri, intimităţi şi valorizări reciproce îl constituie intenţia lor de a crea o uniune eternă care va dura şi în Viaţa de Apoi. Adevărata fidelitate şi dragoste necesită o astfel de atitudine. De vreme ce dragostea lor nu este nici egoistă, nici temporară, ei îşi sunt în totalitate fideli, apropiaţi, cinstiţi şi rămân sinceri unul faţă de celălalt.

După cum am văzut, normele morale coranice fundamentează o relaţie maritală bazată pe apropiere, relaţie în care ambii parteneri manifestă frică şi respect faţă de Dumnezeu şi se conformează prescripţiilor islamice. Într-o asemenea relaţie, fidelitatea, credinţa, dragostea, sinceritatea, toleranţa şi modestia fiecărei persoane împlinesc şi susţin partenerul. Căsătoria unor oameni privaţi de calităţile menţionate mai sus nu poate rezista.

Din aceste motive, Islamul consideră căsătoria drept o alinare şi o mulţumire pentru femei; dragostea, respectul, fidelitatea şi credinţa se manifestă plenar în cadrul căsniciei. Femeia este întotdeauna respectată, valorizată şi onorată. Absenţa oricărui fel de minciună, a mândriei, a complexelor de superioritate îi permite femeii să-şi găsească pacea şi mulţumirea.

Profetul nostru reprezintă un exemplu perfect în această privinţă. Dumnezeu face referire la acest aspect în versetul următor: "Aţi avut voi în Trimisul lui Allah o pildă frumoasă, pentru cel care nădăjduieşte în Allah şi în Ziua de Apoi şi Îl pomeneşte pe Allah mereu" (Capitolul Al-'Ahzab: 21).

Profetul Muhammed a afirmat adesea importanţa şi valoarea femeilor musulmane: "Lumea nu este altceva decât o rezervă de hrană şi cea mai bună rezervă de hrană a lumii este femeia cuvioasă şi credincioasă." (16)

În alt hadis se spune: "Credincioşii cu cea mai minunată credinţă sunt cei care au dispoziţia cea mai bună, iar cei mai buni dintre noi sunt cei care arată bunătate faţă de nevestele lor." (17)

Comportamentul lui impecabil constituie un model pentru toţi musulmanii. Un alt hadis evidenţiază importanţa comportamentului frumos şi blând faţă de femei: "Cel mai bun dintre voi este cel care se comportă cel mai bine cu soţiile lui şi eu sunt cel mai bun dintre voi faţă de soţiile mele". (18)

Valoarea femeilor a fost subliniată tuturor într-un alt hadis: "Purtaţi-vă bine cu femeile." (19) Profetul nostru s-a purtat întotdeauna frumos, cu blândeţe şi cu înţelegere faţă de soţiile lui. Aişa a spus: "Niciodată nu am văzut un om care să fie mai înţelegător cu membrii familiei sale decât Muhammed (Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!)." (20)

Protecţia Femeilor

În versetul "Noi pogorâm prin Coran ceea ce este tămăduire şi îndurare pentru dreptcredincioşi" (Capitolul Al-'Isra': 82), Dumnezeu ne-a asigurat că moralitatea islamică va călăuzi întotdeauna oamenii spre bine, versetele Coranului fiind expresia Îndurării lui Dumnezeu faţă de umanitate. Aceste versete, revelate pentru a crea mulţumire şi dreptate printre oameni, garantează drepturile femeilor atât pe plan social, cât şi familial. Iar versetul: "Noi să venim cu Adevărul şi cu o tâlcuire mai frumoasă" (Capitolul Al-Furqan: 33) demonstrează că în Coran se regăsesc toate cunoştinţele necesare pentru infuzarea fiecărui aspect al vieţii cu valoare, dragoste şi respect.

De asemenea, Coranul reprezintă o îndurare, alinare şi un dar extraordinar al lui Dumnezeu pentru femei. Când oamenii se vor comporta conform moralităţii Coranului, toate disputele referitoare la locul şi rolul femeilor în societate cu siguranţă se vor sfârşi.

Vom explora acum unele dintre versetele care protejează drepturile sociale ale femeilor şi revelează importanţa şi valoarea sistemului moral islamic.

Drepturile Femeii În Caz De Divorţ

Credinţa profundă, frica şi respectul credincioşilor faţă de Dumnezeu îi determină să se supună propriei conştiinţe şi valorilor Coranului în fiecare moment. Dar persoanele lipsite de credinţă se lasă călăuzite doar de instincte şi de Şeitan; ele caută doar să îşi satisfacă propriul interes, în loc să adopte un comportament corect şi blând. Acest scenariu este adesea întâlnit atunci când relaţiile se sfârşesc, de exemplu - în cazul căsătoriilor bazate pe interes financiar.

Pentru aceşti oameni, divorţul înseamnă sfârşitul tuturor legăturilor bazate pe un interes comun; atunci când aceste interese nu mai există, nu mai există niciun motiv pentru ca ei să-şi aprecieze sau să-şi respecte partenerul. În consecinţă, sunt incapabili să mai facă ceva bun pentru acea persoană şi încearcă doar să îşi protejeze propriile interese, ignorând situaţia fostului partener.

... O sinelerin özünde olanı bilendir.
(Şura Suresi, 24)

Credincioşii manifestă un comportament total diferit în asemenea circumstanţe, pentru că singurul lor scop în viaţă este de a-L mulţumi pe Dumnezeu. Deplin conştienţi că a da curs capriciilor şi intereselor propriului ego Îl nemulţumeşte pe Dumnezeu, ei se conformează normelor morale islamice şi propriei conştiinţe. De aceea, chiar în caz de divorţ, ei se comportă cu partenerul cu dreptate şi bunătate.

Dumnezeu porunceşte bărbaţilor să divorţeze de soţiile lor în cel mai bun mod posibil: "Iar dacă divorţaţi de femei şi ele aproape împlinesc timpul lor, atunci luaţi-le înapoi cu bunătate ori daţi-le drumul cu bunătate" (Capitolul Al-Baqara: 231).

Căutând numai mulţumirea lui Dumnezeu, ei se poartă cu fostele soţii cu toleranţă, compasiune, politeţe, respect şi atenţie şi astfel îşi păstrează comportamentul iubitor şi respectuos unul faţă de celălalt. Dumnezeu a revelat comportamentul corect al bărbaţilor credincioşi în asemenea circumstanţe: "O, voi cei care credeţi! Dacă vă căsătoriţi cu dreptcredincioase şi apoi divorţaţi de ele, înainte să le fi atins, voi nu le puteţi impune o perioadă de aşteptare. Daţi-le lor lucruri de care să se bucure şi lăsaţi-le pe ele libere, după cuviinţă!" (Capitolul Al-'Ahzab: 49).

Garantarea Securităţii Financiare A Femeii Divorţate

Dumnezeu ne-a revelat că un musulman devotat trebuie să îi garanteze fostei sale soţii securitatea financiară şi bunăstarea în viitor: "Celor divorţate să fie dăruite după cuviinţă. Aceasta este o obligaţie pentru cei care au frică [de Allah]" (Capitolul Al-Baqara: 241).

Când stabileşte această sumă, un musulman trebuie să acţioneze în virtutea legii morale şi să ia în considerare nevoile şi statutul social al fostei sale soţii. În Coran se spune: "… dăruiţi-le lor - cel înstărit după putinţa sa, iar cel sărac după putinţa sa - anumite bunuri, de care ele să se bucure, după cuviinţă! Aceasta este o datorie pentru binefăcător." (Capitolul Al-Baqara: 236);

"Cel care este înstărit să cheltuiască după averea sa, iar cel a cărui înzestrare este măsurată, să cheltuiască din ceea ce i-a dat Allah. Allah nu sileşte pe nimeni decât după cum El i-a dat. Şi Allah va face să vină după strâmtoare belşug" (Capitolul At-Talaq: 7).

Cu alte cuvinte, toţi musulmanii, fără excepţie, sunt responsabili prin voia lui Dumnezeu să le plătească fostelor soţii o alocaţie adecvată conform mijloacelor lor materiale. Unii necredincioşi consideră că plata alocaţiei către fostele soţii reprezintă o risipă, întrucât nici nu cred în Viaţa de Apoi, nici nu caută să Îl mulţumească pe Dumnezeu. Din moment ce ei urmăresc doar să-şi protejeze interesele, consideră inutil să se poarte altruist faţă de persoane de care s-au înstrăinat şi de la care nu aşteaptă niciun beneficiu. Din acest motiv, ei încearcă să fugă de responsabilitate, complet sau măcar parţial. Pe de altă parte, bărbaţii credincioşi, după cum este menţionat mai sus, continuă să se poarte bine cu fostele soţii şi încearcă, atât cât le stă în putere, să le satisfacă nevoile financiare.

Credincioşii înţeleg că nu neapărat ceea ce fac, ci, mai degrabă, adevărata lor intenţie este ceea ce va atrage mulţumirea lui Dumnezeu. Acest adevăr este explicat în următorul verset: "Nu vor ajunge la Allah carnea şi sângele lor, ci va ajunge la El evlavia voastră" (Capitolul Al-Hajj: 37). Un om credincios îşi îndeplineşte de bunăvoie îndatoririle faţă de fosta soţie. Totuşi, dacă ea nu vrea să primească ce i se cuvine şi renunţă la acest drept, fostul soţ nu poate fi tras la răspundere: "Şi oferiţi-le femeilor zestrea de bună-voie, iar dacă ele se lipsesc - nesilite - de ceva, atunci voi cheltuiţi-o după cum doriţi, cu plăcere!" (Capitolul An-Nisa': 4).

Dreptul La Proprietate Al Fostelor Soţii

Coranul protejează interesele femeilor, fostele soţii având dreptul de a păstra ceea ce soţul le-a dăruit în timpul căsătoriei: "Dacă doriţi să schimbaţi o soţie cu altă soţie [prin divorţ] şi i-aţi dat uneia dintre ele un quintal, nu luaţi nimic din el înapoi. Oare [voiţi voi să-l] luaţi înapoi cu clevetire şi cu păcat înveterat?! Cum să luaţi înapoi după ce v-aţi bucurat împreună şi ele au primit de la voi legământ sfânt?" (Capitolul An-Nisa': 20-21).

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că bărbaţii credincioşi trebuie să respecte condiţiile contractului de căsătorie. O prevedere contractuală se referă la faptul că, indiferent de suma de bani sau proprietăţile pe care o femeie le primeşte de la soţul ei în timpul căsătoriei, el nu are niciun drept să le ia înapoi după divorţ. Bărbaţii credincioşi cunosc acest adevăr şi astfel fac tot posibilul pentru a se supune poruncii: "Şi nu vă este îngăduit să luaţi înapoi nimic din ceea ce le-aţi dăruit [soţiilor], doar dacă se tem amândouă părţile că nu vor fi în stare să împlinească poruncile lui Allah. Iar dacă vă temeţi că nu veţi putea împlini poruncile lui Allah, atunci nu este niciun păcat ca ea să se răscumpere cu ceva. Acestea sunt poruncile lui Allah şi nu le încălcaţi. Aceia care încalcă poruncile lui Allah sunt nelegiuiţi!" (Capitolul Al-Baqara: 229).

Sistemul moral islamic acordă o valoare remarcabilă femeilor şi încearcă să le ferească de suferinţe, dificultăţi şi greutăţi. Aşadar musulmanii trebuie să păzească drepturile femeilor şi să fie cât se poate de atenţi cu ele.

Asigurarea Unei Locuinţe Femeii Divorţate

Când se referă la găzduirea femeilor divorţate, Dumnezeu spune: "Lăsaţi-le să locuiască acolo unde locuiţi voi, după mijloacele voastre, şi nu le faceţi nicio daună, ca să le faceţi să trăiască strâmtorate! Iar dacă ele sunt îngreunate, atunci îngrijiţi de ele până nasc şi dacă alăptează [copiii născuţi] de la voi, atunci daţi-le lor simbria lor şi sfătuiţi-vă între voi [în această privinţă], aşa după cum se cuvine! Iar dacă aflaţi voi greutăţi, atunci îl va alăpta pe el alta." (Capitolul At-Talaq: 6). Bărbaţilor credincioşi li se cere să aibă grijă de toate nevoile fostelor soţii, materiale sau de altă natură, astfel încât ele să nu întâmpine greutăţi. În primul rând, fosta soţie trebuie găzduită până ce se găseşte o casă adecvată pentru ea. Dacă este însărcinată, fostul soţ trebuie să acopere toate cheltuielile legate de sănătatea şi îngrijirea ei, până ce ea naşte. Ceea ce contează cu adevărat este ca musulmanii să acţioneze cu înţelegere şi respect, în orice circumstanţe, şi să se asigure că nevoile materiale sau de orice alt fel sunt împlinite, astfel încât femeia să nu îndure greutăţi. Toate aceste aspecte trebuie rezolvate aşa cum este prescris în Coran.

Nu Moşteniţi Femeile În Pofida Voinţei Lor

Dumnezeu a făcut multe recomandări pentru a asigura drepturile sociale ale femeilor. De exemplu, El le aduce aminte credincioşilor: "O, voi cei care credeţi! Nu vă este îngăduit să moşteniţi femei în pofida voinţei lor şi nici să le opriţi să se căsătorească [din nou] cu alţii, ca să le luaţi o parte din ce le-aţi dat [ca zestre], decât dacă ele au săvârşit un păcat învederat, ci purtaţi-vă cu ele după cuviinţă!" (Capitolul An-Nisa': 19).

Protejarea Drepturilor Orfanelor

Versetul de mai jos ne atrage atenţia asupra comportamentului corect faţă de femei: "Ei îţi cer sfatul în privinţa muierilor. Spune: «Allah vă stabileşte rânduieli în privinţa lor şi vă este vestit în Carte despre orfeline, cărora nu le daţi ceea ce le-a fost prescris şi pe care voiţi să le luaţi în căsătorie, precum şi despre copiii încă mici. Şi să fiţi cu dreptate faţă de orfani, căci Allah este Ştiutor al binelui pe care voi îl faceţi!»" (Capitolul An-Nisa': 127).

Unii necredincioşi încearcă să îi deposedeze de avere şi drepturi pe cei slabi şi vulnerabili, care nu au niciun tutore să le protejeze interesele. Un astfel de grup vulnerabil îl reprezintă orfanele care, din cauza averii lor, sunt vânate de bărbaţii lacomi. Dumnezeu îi avertizează pe credincioşi despre intenţiile malefice ale acestor oameni, le descrie trăsăturile şi le porunceşte să fie drepţi.

Credincioşii ştiu că Dumnezeu este Atoatevăzător şi îi va chema să dea socoteală pentru faptele lor în Ziua de Apoi. Ei sunt conştienţi de pierderea care îi aşteaptă pe cei care înşeală sau sunt nedrepţi şi nemiloşi cu oamenii în această lume. Luând în considerare această realitate, ei se feresc să facă rele; credincioşii ştiu că manifestarea, fie şi sporadică, a avariţiei pe acest pământ ar putea conduce la suferinţă eternă în Viaţa de Apoi. De aceea ei păzesc interesele orfanilor şi fac tot ce le stă în putinţă să îi ferească de oamenii rău intenţionaţi. Mai mult, ei respectă cu stricteţe drepturile oricărei orfane cu care vor să se căsătorească şi nu au niciun plan secret pentru a-şi însuşi averea acesteia.

 

Note:

16. Sahih Muslim, Book 8, No. 3465

17. Imam Ghazzali, Ihya Ulum-Id-Din (The Book of Religious Learnings) (New Delhi: Islamic Book Service, 2001), 2:32

18. Ibid., 2:32.

19. Sahih Muslim, Book 8, No. 3468; al-Bukhari hadiths.

20. Sahih Muslim, "Kitab al-Fada'il," 63.

You can read Harun Yahya's book Fecioara Maria, O Femeie Musulmană Exemplară online, share it on social networks such as Facebook and Twitter, download it to your computer, use it in your homework and theses, and publish, copy or reproduce it on your own web sites or blogs without paying any copyright fee, so long as you acknowledge this site as the reference.
Despre site-ul | Pagină de start | Adauga la favorit | RSS Feed
Toate materialele de pe acest site pot fi copiate, tipărite şi distribuite
(c) All publication rights of the personal photos of Mr. Adnan Oktar that are present in our website and in all other Harun Yahya works belong to Global Publication Ltd. Co. They cannot be used or published without prior consent even if used partially.
© 1994 Harun Yahya. Www.harunyahya.ro
page_top