Fecioara Maria, O Femeie Musulmană Exemplară

Descarcă cartea

Download (DOC)
Download (PDF)
Comentariile

Capitolele cărţilor

< <

Viziunea Asupra Femeilor În Societăţile Laice

Poziţia femeilor

Toată cunoaşterea necesară pentru a trăi în aşa mod încât mulţumirea lui Dumnezeu să se reverse asupra fiinţei umane este descrisă în Coran: adevărata natură a vieţii pe Pământ, scopul creării umanităţii, cum să fii împlinit în această viaţă şi prezentarea celui mai adecvat sistem moral. Oamenii care cred în acest adevăr şi trăiesc în consonanţă cu acesta vor descoperi adevărata fericire aici şi în Viaţa de Apoi.

Societăţile laice nu au niciun adevăr absolut sau putere incontestabilă prin care să îşi călăuzească oamenii. De fapt, oamenii nu ştiu de unde provine majoritatea valorilor lor, cine le-a creat, când şi de ce s-au transformat în norme sociale dominante. Aceste reguli, care nu pot fi validate, dar sunt adoptate de comunitate ca întreg, au fost moştenite de la strămoşi. Toate valorile, ideile şi fundamentele sociale ale unei astfel de societăţi se bazează pe tradiţie, pe moştenirea strămoşilor. Fiecărei persoane i se atribuie un loc fix în funcţie de statutul social, sex, credinţă, situaţie, stil de viaţă.

Locul femeii este determinat de aceste criterii fixe şi precepte dominante. În unele societăţi se crede că sufletul femeilor este inferior doar pentru că, fizic, ele sunt mai puţin puternice decât bărbaţii. Surprinzător, multe persoane chiar acordă credibilitate acestei inepţii datorită concepţiei eronate şi evident ilogice că personalitatea, moralitatea şi abilitatea unei femei sunt limitate direct proporţional cu trupul lor slab. De exemplu, diferite activităţi sunt clasificate ca fiind "treaba bărbatului" sau "treaba femeii". Evident, puterea şi construcţia fizică diferită a femeilor influenţează sarcina pe care o îndeplinesc. Dar, în societăţile lipsite de credinţă, această distincţie se transformă în discriminare, femeile fiind considerate din start inferioare în ce priveşte facultăţile intelectuale şi talentele lor.

Femeile moderne au dezaprobat şi negat, prin toate mijloacele avute la dispoziţie, aceste afirmaţii subiective şi părtinitoare. Cu toate acestea, în anumite părţi ale societăţii, încă se consideră că femeile sunt incompetente în anumite privinţe, iar bărbaţii, doar pentru că sunt bărbaţi, pot să îndeplinească o sarcină mai bine.

Multe persoane manifestă prejudecata că femeile au un caracter mai slab decât cel al bărbaţilor. În societăţile laice se consideră că femeile intră în panică şi îşi pierd controlul cu uşurinţă, în timp ce bărbaţii rămân calmi şi liniştiţi. Sau, într-o situaţie de criză, se spune că bărbaţii afişează forţă de caracter, iar femeile reacţionează prea timid. Fetele sunt determinate să se conformeze acestor prejudecăţi încă din copilărie. Familia acordă mare atenţie băieţilor pentru a le forma un caracter puternic, dar îşi condiţionează fetele să adopte trăsături diferite de caracter. În faţa problemelor, băieţilor li se spune: "băieţii nu plâng, comportă-te ca un bărbat, fii curajos, nu fi speriat ca o fetiţă, plângi ca o fetiţă". Fetele sunt îndoctrinate să ştie că sunt diferite de băieţi şi trebuie să se comporte în consecinţă.

În asemenea societăţi, responsabilităţile şi serviciile femeilor sunt limitate la anumite domenii. Rezultatul promovării acestor prejudecăţi: majoritatea societăţilor încă discriminează femeile. Discriminarea se manifestă în modalităţi diferite. În special în trecut, femeile erau supuse unui tratament barbar. De exemplu, Dumnezeu a revelat că fetele erau considerate atât de neînsemnate în unele societăţi, încât tatăl lor le îngropa de vii de îndată ce erau născute: "Şi când fetiţa îngropată de vie va fi întrebată pentru ce păcat a fost omorâtă" (Capitolul At-Tekwir: 8-9).

În alte versete, Dumnezeu vorbeşte despre oamenii care se schimbau la faţă şi se ascundeau de ruşine, când aflau că au o fetiţă: "Iar dacă vreunuia dintre ei i se vesteşte [naşterea] unei fiice, chipul lui devine negru şi el e plin de mânie, Se ascunde de lume din pricina răului ce i s-a vestit. Să-l ţină el, în ciuda umilinţei, sau să-l îngroape în ţărână? Ce proastă judecată!" (Capitolul An-Nahl: 58-59).

Dumnezeu a revelat că aceşti oameni îşi tratau fetele ca pe nişte obiecte frumoase, nişte creaturi incapabile de a-şi susţine ideile pentru a se apăra singure: "Şi când i se vesteşte unuia dintre ei ceea ce el a dat ca pildă pentru Cel Milostiv [Ar-Rahman], atunci faţa sa devine întunecată şi el este plin de mânie. Oare pe cineva care este crescut în podoabe şi care într-o ceartă nu este în stare să se apere, cu dovadă limpede?" (Capitolul Az-Zukhruf: 17-18).

Prin profeţii săi, Dumnezeu a vorbit oamenilor despre natura greşită a acestor idei preconcepute referitoare la femei. Graţie profeţilor şi răspândirii Islamului printre oameni, ignoranţa întreţinută de astfel de concepţii ignobile a fost considerabil corijată.

Dumnezeu le reaminteşte oamenilor că tot ceea ce au vine de la El: "A lui Allah este stăpânirea cerurilor şi a pământului. El creează ceea ce voieşte şi dăruieşte El copile cui voieşte şi dăruieşte El băieţi cui voieşte, Sau dă El şi băieţi şi copile şi-l face sterp pe cel pe care El voieşte. El este Atoateştiutor [şi] Atotputernic ['Alim, Qadir]" (Capitolul Aş- Şura: 49-50). Atât fetele, cât şi băieţii sunt daruri de la Dumnezeu pentru care oamenii ar trebui să fie mulţumitori.

De-a lungul istoriei, multe societăţi au adoptat această atitudine greşită în ceea ce priveşte femeile. Totuşi, nu trebuie să fie trecută cu vederea o realitate importantă: din păcate, moralitatea, comportamentul şi personalitatea unor femei ajută la răspândirea şi justificarea acestei tradiţii ignorante, validându-i supoziţiile.

Islamul infirmă aceste stereotipuri, declarând că toţi musulmanii, bărbaţi sau femei, au o minte ascuţită, o facultate de înţelegere superior dezvoltată, un caracter puternic şi un simţ moral superior. Maria şi soţia Faraonului exemplifică foarte bine acest adevăr.

În paginile următoare vom examina sumar modul în care ignoranţa împiedică femeile să renunţe la această tradiţie distructivă şi să asimileze normele morale superioare ale religiei; vom acorda atenţie şi diferenţelor de caracter dintre femeile fără credinţă şi femeile musulmane.

Caracterul Femeilor În Societăţile Laice

Caracterul predominant al femeilor din cadrul societăţilor laice, indiferent de educaţie sau de diferite alte realizări, este uşor de remarcat. Un motiv îl constituie încurajarea femeilor, încă de la cea mai fragedă vârstă, de a internaliza şi adopta acest caracter aprobat de societate, prezentându-l într-o formă cât mai atractivă. Înconjurate din toate părţile de acelaşi tip de sugestii, fetele cedează, de obicei, fără a reflecta mai bine. Ele învaţă cum să se comporte adecvat, analizându-şi mamele şi pe celelalte femei, în timp, internalizând idealurile promovate. Ele copie manifestările modelelor la care se raportează şi le imită comportamentul, în general. În consecinţă, în absenţa altor modele, ele acceptă ceea ce consideră a fi "femeia ideală" şi se străduiesc să trăiască conform acelei imagini.

„Cel care savârseste o fapta rea nu va fi rasplatit decât cu una asemanatoare cu ea, iar cel care savârseste o fapta buna - fie el barbat sau muiere - si este credincios, acela va intra în Rai, unde va primi cele de trebuinta, fara socoteala“
(Capitolul Ghafir: 40)

Evident, există şi excepţii, deoarece unele femei recunosc adevărata faţă a acestei tradiţii greşite şi refuză să o adopte. Dar simpla recunoaştere nu le poate elibera. De exemplu, ele pot elimina anumite comportamente greşite, dar continuă să ducă o existenţă conflictuală şi contradictorie, deoarece caracterele lor nu sunt definite de moralitatea coranică. De aceea, în pofida diferenţelor dintre caracterul lor şi valorile societăţii, femeile se limitează, în general, la a refuza să se conformeze orizontului social de aşteptări. Toate femeile, care nu încearcă să-şi însuşească caracterul femeii musulmane, aşa cum este definit în Coran, vor trebui să se rezume la propriul tip caracterial, inconsistent şi deficitar.

Când examinăm trăsăturile generale ale femeilor care trăiesc în societăţile laice, remarcăm prezenţa unui tip de caracter comun, larg răspândit, datorită căruia societatea percepe toate femeile ca fiind la fel. O perspectivă foarte răspândită implică prejudecata conform căreia femeile nu dau dovadă de o personalitate puternică şi integră precum bărbaţii. Majoritatea femeilor (şi a bărbaţilor) acceptă acest fapt şi astfel nu se consideră niciodată apte de a proteja sau apăra pe cineva. Dat fiind că se consideră inferioare sau mai puţin capabile decât bărbaţii, de obicei caută pe cineva care să aibă grijă de ele, financiar sau în alt mod, pentru a se proteja de violenţă sau alte pericole. Ele se aşteaptă ca soţii lor să aibă grijă de ele, iar apoi, când sunt văduve, fiii.

Acest caracter slab conduce la probleme comportamentale cum ar fi: instabilitatea emoţională, plânsul isteric, gelozia, furia, irascibilitatea. Societăţile care au renunţat la credinţă consideră că aceste caracteristici fac parte din natura femeii, alături de sensibilitatea sa accentuată în situaţiile tensionante. În astfel de cazuri se consideră normal ca ele să plângă. Se presupune că bărbaţii sunt curajoşi şi puternici, iar femeile excesiv de emoţionale şi uşor de supărat. O altă observaţie răspândită este că unele femei necredincioase cad repede pradă deznădejdii, se îngrijorează, lamentează sau devin certăreţe atunci când sunt confruntate cu situaţii dificile. Aceste reacţii sunt contrare moralităţii coranice.

Toate aceste trăsături de caracter au un aspect comun. Aduc numai supărare şi tristeţe tuturor. În consecinţă, unele femei trec prin viaţă stresate, nefericite şi tulburate. Cu alte cuvinte, decizia lor, mai mult sau mai puţin conştientă, de a se ralia concepţiei tradiţionale referitoare la modelul femeii ideale, care antrenează după sine un ideal artificial şi un scop precar în viaţă, le aduce numai tristeţe.

Ca toţi necredincioşii în general, aceste femei urmăresc doar viaţa temporară a acestei lumi şi atracţiile sale iluzorii. Idealurile lor majore se rezumă la a se bucura de plăcerile vieţii cât se poate de mult, la a-şi spori neîncetat confortul, a-şi asigura reputaţia şi statutul în comunitate şi a se zbate pentru a câştiga complimentele şi admiraţia societăţii lor.

Le întristează ceea ce nu pot controla; se îngrijorează din cauza viitorului şi le e teamă pentru vieţile şi averea lor. Conform expectaţiilor societăţii, se străduiesc să fie bune gospodine, mame şi soţii. Sau - cealaltă variantă: să obţină un serviciu bun şi să urmeze o carieră care le va permite să devină independente financiar.

Bineînţeles, nu este nimic condamnabil în a-ţi propune astfel de scopuri; ele sunt în mod legitim dezirabile. Totuşi, este greşit să încurajezi femeile să-şi petreacă întreaga viaţă între aceste limite, trivializându-şi, în fapt, idealurile. Toate fiinţele umane vor fi răsplătite sau pedepsite în Ziua Judecăţii conform eforturilor lor - sau lipsei acestora – dedicate mulţumirii lui Dumnezeu.

Femeile necredincioase prezintă un defect caracterial fundamental: dorinţa lor de a se bucura numai de plăcerile acestei vieţi şi de a trăi în consecinţă; însă tot ce au (de exemplu: prestigiu, statut, prieteni, familie, copii) este destinat să dispară. Singura realitate care va rămâne pentru totdeauna este Dumnezeu. De aceea oamenii trebuie să îşi construiască personalitatea, comportamentul moral, stilul de viaţă, idealurile, totul, doar pentru a-L mulţumi pe Dumnezeu. Altfel, ei se vor trezi întemniţaţi în propria lor viaţă insignifiantă şi meschină, urmată doar de suferinţă eternă şi regret în Viaţa de Apoi.

Indubitabil, multe femei nu sunt mulţumite de locul lor în societate şi astfel continuă să pună sub semnul întrebării şi să se detaşeze de conceptul şi imaginea tradiţională a femeii ideale. Ele ating adesea succesul în domeniile alese şi scot în evidenţă deficienţele viziunii stereotipe asupra femeii în societate. Dar, întrucât continuă să se subordoneze valorilor promovate de aceste societăţi şi nu se apleacă asupra caracterului care Îl va mulţumi pe Dumnezeu, vor eşua în a obţine ceea ce-şi doresc într-adevăr: respect veritabil şi credibilitate în societate. Chiar dacă par a-şi fi atins scopurile, ele rămân nefericite şi nemulţumite pentru că sunt conştiente că realizările acestea sunt temporare şi superficiale.

Oamenii care se supun orbeşte stereotipurilor societăţii îşi justifică atitudinea şi comportamentul prin varii motive. În primul rând, dau vina pe preceptele sociale actuale care împiedică femeile să se debaraseze de tipul de caracter prescris pentru ele. Ele se tem că societatea le va acuza, critica sau chiar exclude. Astfel, preferă să se conformeze tipologiilor şi idealurilor acceptate social decât să rişte posibile repercursiuni negative.

Alt motiv pentru care unele femei ezită să se detaşeze de modelul feminin promovat de societate îl reprezintă presiunile venite din partea oamenilor cu influenţă şi autoritate din jurul lor. Intimidate, ele îşi blochează tentativa de a renunţa la trăsăturile caracteriale vechi, deşi sunt conştiente de carenţele pe care acestea le implică.

Dar motivul principal - pentru care aceste femei nu se pot elibera de tipul de caracter inadecvat menţionat anterior - constă în faptul că nu ştiu unde şi cum să identifice caracterul ideal care le va da curajul să îi impună societăţii să le accepte şi după renunţarea la această tradiţie. Cât timp le vor lipsi aceste cunoştinţe, ele vor continua să caute false soluţii. De exemplu, o gospodină consideră că va avea parte de o poziţie mai bună în societate, de mai mult respect şi dragoste de la cei din jurul său, dacă va deveni o femeie de afaceri sau va îmbrăţişa orice alt tip de profesie. De asemenea, o femeie de afaceri consideră că va obţine aceleaşi lucruri, dacă va avansa pe treptele unei corporaţii sau îşi va schimba serviciul cu unul mult mai bun şi mai respectabil.

În realitate, toate aceste modalităţi de gândire sunt deficitare. Există un singur mod de viaţă, un singur caracter şi o unică moralitate care le va conferi onoare şi superioritate în ambele lumi: a trăi conform Coranului care înzestrează toţi oamenii cu un caracter puternic, o moralitate înaltă şi îi ajută să câştige mulţumirea lui Dumnezeu, precum şi dragostea oamenilor şi respectul lor.

De aceea fiecare persoană nu trebuie să adopte diferite personalităţi "ideale", ci, mai degrabă, să caute să descopere adevărul. Dumnezeu a revelat trăsăturile perfecte de caracter şi cea mai bună personalitate pentru toţi oamenii, împreună cu cea mai uşoară, simplă şi perfectă modalitate de a le obţine. Dumnezeu spune: "Însă acela care crede şi săvârşeşte bine va avea parte de cea mai frumoasă răsplată şi lui îi vom da porunci uşoare" (Capitolul Al-Kehf: 88).

 

You can read Harun Yahya's book Fecioara Maria, O Femeie Musulmană Exemplară online, share it on social networks such as Facebook and Twitter, download it to your computer, use it in your homework and theses, and publish, copy or reproduce it on your own web sites or blogs without paying any copyright fee, so long as you acknowledge this site as the reference.
Despre site-ul | Pagină de start | Adauga la favorit | RSS Feed
Toate materialele de pe acest site pot fi copiate, tipărite şi distribuite
(c) All publication rights of the personal photos of Mr. Adnan Oktar that are present in our website and in all other Harun Yahya works belong to Global Publication Ltd. Co. They cannot be used or published without prior consent even if used partially.
© 1994 Harun Yahya. Www.harunyahya.ro
page_top