Islamul Denunță Terorismul

Descarcă cartea

Download (DOC)
Download (PDF)
Comentariile

Capitolele cărţilor

< <
9 / total: 11

Fundamentele de Bază ale Terorismului: Darwinismul și Materialismul

Dumnezeu este Iertător cu robii [Săi].
(Coran, 3:30)

Am explicat anterior că sunt două surse importante de terorism. Am arătat cu exemple și dovezi că una dintre acestea este terorismul radical, care interpretează greșit religiile monoteiste și care consideră că la bază stau informațiile superstițioase care au fost născocite de-a lungul timpului. Am demonstrat în lumina versetelor din Coran că aceste acțiuni ale organizațiilor teroriste care pretind că acționează în numele islamului, de fapt, contravin islamului. Cealaltă sursă de terorism este reprezentată de mentalitatea materialistă și darwinistă.

Majoritatea oamenilor consideră că teoria evoluției a fost prima dată propusă de Charles Darwin, și are la bază dovezi științifice, observații și experimente. Cu toate acestea, adevărul este că Darwin nu a fost fondatorul acesteia, și că nici teoria nu are la bază probe științifice. Teoria constă în adaptarea la natura dogmelor antice a filosofiei materialiste. Deși nu este susținută de descoperiri științifice, teoria este susținută orbește și fanatic în numele filosofiei materialiste. (vezi Harun Yahya, Atlasul Creației și Înșelăciunea Evoluției.)

Acest fanatism a avut drept consecințe tot felul de dezastre. Împreună cu răspândirea darwinismului și a filosofiei materialiste pe care o susține, s-a schimbat răspunsul la întrebarea “Ce este ființa umană?”. Oamenii care obișnuiau să răspundă: “Ființele umane au fost create de Dumnezeu și trebuie să trăiască ținând seama de moralitatea frumoasă pe care El ne învață”, au început acum să creadă că “Omul a fost creat din întâmplare, și este un animal care s-a dezvoltat prin intermediul luptei pentru supraviețuire.” Se plătește un preț greu pentru această mare minciună. Ideologiile violente, cum ar fi rasismul, fascismul și comunismul, și multe alte viziuni barbare care au la bază conflictul, toate s-au dezvoltat puternic din cauza acestei minciuni.

Această parte a cărții va analiza impactul dezastruos pe care darwinismul l-a avut asupra lumii și va dovedi strânsa sa legătură cu terorismul, una dintre cele mai importante probleme a timpurilor noastre.

Minciuna darwinistă: “Viața este un conflict”

Minciuna darwinistă: “Viața este un conflict”

Atunci când și-a dezvoltat teoria, Darwin a început cu o concluzie de bază eronată: Dezvoltarea materiei vii depinde de lupta pentru supraviețuire. Cel mai puternic câștigă prin luptă. Cel mai slab este condamnat la înfrângere și uitare.

Conform ideilor lui Darwin care nu au un fundament științific, există o luptă nemiloasă pentru supraviețuire și un conflict etern în natură. Cel puternic întotdeauna îl învinge pe cel slab, iar acest lucru permite ca dezvoltarea să apară. Subtitlul pe care l-a dat cărții sale Originea Speciilor, “Originea speciilor prin selecție naturală sau păstrarea raselor favorizate în lupta pentru existență”, prezintă succint punctul său de vedere anormal și neștiințific.

În plus, Darwin a propus minciuna conform căreia “lupta pentru supraviețuire” s-a aplicat, de asemenea, și grupurilor rasiale umane. Conform acelor afirmații închipuite, rasele favorizate au fost victorioase în luptă. Rasele favorizate, din punctul de vedere al lui Darwin, au fost europenii albi. Rasele africane sau asiatice au rămas în urmă în lupta pentru supraviețuire. Darwin a mers mai departe, și a sugerat că aceste rase vor pierde în curând complet lupta pentru supraviețuire, și, astfel, vor dispărea:

Într-un viitor nu prea îndepărtat, dacă e raportat la secole, rasele civilizate ale omenirii aproape sigur vor extermina și înlocui rasele sălbatice în întreaga lume. În aceeași perioadă maimuțele antropomorfe … vor fi exterminate fără niciun dubiu. Ruptura dintre om și cele mai apropiate rude ale sale va fi mai mare atunci, deoarece aceasta va interveni între omul dintr-un stat mai civilizat, așa cum putem spera, sau chiar și între Caucazieni, și o anumită maimuță la fel de involuată ca un babuin, sau ca în perioada de față între negri sau australieni şi gorile.25

Antropologul indian Lalita Vidyarthi explică cum teoria evoluției lui Darwin a impus științelor sociale rasismul:

Teoria acestuia [a lui Darwin] despre supraviețuirea celui mai bun a fost acceptată cu căldură de specialiștii vremii în științe sociale, iar aceștia au crezut că omenirea a ajuns la diferite niveluri de evoluție care au culminat cu civilizația celor de culoare albă. Începând cu a doua jumătate a secolului nouăsprezece rasismul a fost acceptat ca realitate de majoritatea oamenilor de știință din Vest.26

Sursa de inspirație a lui Darwin: Teoria lui Malthus despre atrocitate

Europa la 1870 de James Joll, profesor englez de istorie,

Punerea în aplicare în secolul al 19-lea a tezei lui Malthus, privind necesitatea luptei pentru viață, a produs suferință copiilor neajutorați și săraci din Anglia. Cu toate acestea, religia a asigurat protecția copiilor. O viață plină de evlavie și virtute, fără niciun fel de suferință, este posibilă numai dacă sunt practicate învățăturile morale ale religiei.

Sursa de inspirație a lui Darwin în ceea ce privește ideile sale neștiințifice, răutăcioase și periculoase a fost cartea economistului britanic Thomas Malthus Eseu despre Principiul Populației. Malthus a calculat că populația umană, necontrolată, va crește rapid. Potrivit afirmațiilor sale, principalele influențe care au păstrat populația sub control au fost dezastrele, cum ar fi războaiele, foametea și boala. Pe scurt, conform acestei afirmații brutale, unii oameni au trebuit să moară ca alții să trăiască. Existența a ajuns să însemne un război permanent.

În secolul XIX, ideile anormale ale lui Malthus au fost în mare măsură acceptate. Îdeile sale crude au fost susținute îndeosebi de intelectualii din clasa superioară europeană. În articolul “Cunoștințe științifice despre nazism “Purificarea rasei” “Program,” de T.D. Hall, este descrisă în următorul mod importanța pe care Europa secolului al XIX-lea o acordă opiniilor lui Malthus referitoare la populație:

La începutul primei jumătăți a secolului nouăsprezece, în toată Europa, membrii claselor conducătoare s-au adunat să dezbată “Problema populației” recent descoperită și să elaboreze modalități de implementare a dispoziției malthusiene, să mărească rata mortalității în rândul populației sărace: “În loc să recomandăm curățenia în rândul săracilor, ar trebui să încurajăm obiceiurile contrare. În orașele noastre ar trebui să facem străzile mai înguste, să înghesuim mai mulți oameni în case, și să căutăm să revină ciuma. La țară trebuie să construim satele noastre lângă iazuri cu apă stătătoare, și în special să încurajăm colonizările în condiții mlăștinoase și insalubre,” și așa mai departe.27

Ca rezultat al acestei politici crude, cei slabi, și cei care au pierdut lupta pentru supraviețuire vor fi eliminați, iar ca rezultat, va fi compensată creșterea rapidă a populației. Această așa-numită politică de “oprimare a săracilor “ a fost de fapt pusă în aplicare în Anglia secolului XIX. A fost inițiată o ordine industrială prin care copiii de opt și nouă ani au fost obligați să muncească șaisprezece ore pe zi în minele de cărbuni, iar mii dintre aceștia au murit din cauza condițiilor groaznice. Lupta pentru supraviețuire susținută de teoria lui Malthus a avut drept consecință vieți pline de suferință pentru milioane de britanici.

Influențat de aceste idei inumane, Darwin a aplicat acest concept despre conflict întregii naturi, și a sugerat că cel mai puternic și cel mai bun iese victorios din acest război al existenței. În plus, acesta a pretins că așa-numita luptă pentru supraviețuire a fost o lege justificată și constantă a naturii. Pe de altă parte, el i-a invitat pe oameni să își abandoneze convingerile religioase prin negarea creației, subminând astfel toate valorile etice care s-ar fi putut dovedi obstacole pentru cruzimea luptei pentru supraviețuire.

Umanitatea a plătit un preț greu în secolul XX pentru difuzarea acestor idei crude care au condus oamenii la atrocitate și cruzime.

Thomas Malthus și Charles Darwin

Rolul darwinismului în pregătirea terenului pentru Primul Război Mondial

În timp ce darwinismul a dominat cultura europeană, efectele concluziei eronate referitoare la lupta pentru supraviețuire au început să apară. În special națiunile europene colonialiste au început să descrie națiunile pe care le-au colonizat ca așa-numite “națiuni nedezvoltate din punct de vedere evoluționist” și au căutat justificare în darwinism.

Cel mai sângeros efect politic al darwinismului a fost izbucnirea primului război mondial în 1914.

În cartea sa Europa din 1870 încoace, James Joll, cel mai cunoscut profesor universitar de istorie din Anglia, explică faptul că unul dintre factorii care au pregătit terenul pentru primul război mondial a fost încrederea conducătorilor europeni din acea perioadă în darwinism:

…este important să realizați cum doctrina referitoare la lupta pentru existență și pentru supraviețuire a celui mai bun a fost preluată literalmente de majoritatea conducătorilor din Europa în anii anteriori primului război mondial. De exemplu, șeful statului major al armatei austro-ungare, Contele Franz Conrad von Hoetzendorff, a scris în memoriile sale după război:

Uneori religiile filantropice, învățăturile morale și doctrinele filosofice pot e duce la slăbirea luptei pentru existență a omenirii în cea mai crudă formă, însă nu vor reuși niciodată să o elimine din rolul de motivație fundamentală a lumii … Catastrofa războiului mondial, apărută ca rezultat al forțelor motrice din viețile statelor și oamenilor, care a apărut ca o furtună cu fulgere care, prin natura sa, se descarcă singură, este conformă acestui principiu de bază.

Fascismul, care are la baza sa concepte darwiniste, a provocat moartea a milioane de oameni nevinovați. Această ideologie îngrozitoare a atras mai multe țări ale lumii într-o spirală a distrugerii și suferinței.

Privind prin prisma acestui fundament ideologic, este ușor de înțeles insistența lui Conrad în ceea ce privește necesitatea unui război preventiv pentru păstrarea monarhiei austro-ungare.

Am văzut de asemenea că aceste opinii nu s-au limitat la personalități militare, și că, de exemplu, Max Weber a fost foarte preocupat de lupta internațională pentru supraviețuire. Iată, Kurt Riezler, asistent personal și confident al cancelarului german Theobald von Bethmann-Hollweg, a scris în 1914:

Ostilitatea eternă și absolută este esențialmente inerentă în relațiile între oameni; iar, ostilitatea pe care o observăm peste tot … nu este rezultatul unei perversiuni a naturii umane ci este chiar esența lumii și sursa vieții.”28

Al doilea război mondial a provocat moartea a 55 de milioane de oameni, lăsându-i pe mulți alții invalizi și fără adăpost, ruinându-le viața. Războiul a devastat orașele și a provocat colapsul economiilor. Nazismul, un amestec de darwinism social și neo-păgânism, a ucis milioane de oameni și a răspândit groaza în inimile multor altora.

Friedrich von Bernhardi, general în primul război mondial, a făcut o conexiune similară între război și legile războiului din natură. “Războiul” a declarat Bernhardi “este o necesitate biologică”; “este la fel de necesar ca lupta elementelor naturii “; “oferă o decizie corectă din punct de vedere biologic, din moment ce deciziile sale au la bază chiar natura lucrurilor.”29

Așa cum am văzut, primul război mondial a izbucnit din cauza gânditorilor europeni, a generalilor și administratorilor care au văzut războiul, baia de sânge și suferința ca pe un fel de dezvoltare, crezând că acestea fac parte dintr-o lege constantă a naturii. Rădăcinile ideologice care au condus toată acea generație pe calea distrugerii, au fost chiar conceptele lui Darwin privind “lupta pentru supraviețuire” și “rasele favorizate.”

Primul război mondial a lăsat în urmă 8 milioane de morți, sute de orașe ruinate, și milioane de răniți, infirmi, oameni fără case și șomeri.

Cauza principală a celui de-al doilea război mondial, care a izbucnit 21 de ani mai târziu și care a numărat 55 milioane de morți, a avut, de asemenea, la bază darwinismul.

Nazilerin zalim ve acımasız karakterinin altında yatan temel neden de, din aleyhtarı ve Darwinist ideolojileridir.

Unde a dus “Legea Junglei”: la Fascism

În timp ce darwinismul a hrănit rasismul în secolul XIX, în secolul XX a pus bazele unei ideologii care avea să se dezvolte și să înece lumea în sânge: Nazismul.

O puternică influență darwinistă poate fi văzută la ideologii naziști. Când analizăm această teorie, pe care a conturat-o Adolf Hitler și Alfred Rosenberg, întâlnim concepte ca “selecție naturală”, “împerechere selectivă” și “lupta pentru supraviețuire între rase”, care sunt repetate de zeci de ori în lucrarea lui Darwin. Când și-a numit cartea Mein Kampf (Lupta mea), Hitler a fost inspirat de lupta darwinistă pentru supraviețuire și de principiul că victoria îl alege pe cel mai bun. El vorbește în mod special despre lupta între rase:

Istoria va culmina cu un nou imperiu milenar al unei splendori neegalate, care are la bază o nouă ierarhie a rasei alese chiar de natură.30

La congresul partidului din 1933 de la Nuremberg, Hitler a proclamat că “o rasă superioară supune o rasă inferioară … un drept pe care îl vedem în natură și care poate fi privit ca singurul drept care poate fi conceput”.31

Faptul că naziștii au fost influențați de darwinism, este o certitudine pe care o acceptă aproape toți istoricii care sunt experți în această problemă. Peter Chrisp, autorul cărții Ascensiunea Fascismului, a exprimat acest lucru după cum urmează:

Teoria lui Charles Darwin, conform căreia oamenii au evoluat din maimuțe, a fost ridiculizată când a fost publicată prima dată, însă, a fost acceptată mai târziu pe scară mare. Naziștii au denaturat teoriile lui Darwin, folosindu-le pentru a justifica războiul și rasismul.32

Istoricul Hickman descrie influența darwinismului asupra lui Hitler după cum urmează:

[Hitler] a crezut cu fermitate și a propovăduit evoluția.

Oricât de temeinică, oricât de profundă este complexitatea psihozelor sale, este sigur că [conceptul luptei a fost important deoarece] … cartea sa, Mein Kampf, enunță în mod clar un număr de idei evoluționiste, în special cele care scot în evidență lupta, supraviețuirea celui mai bun și exterminarea celor slabi pentru a produce o societate mai bună.33

Hitler, care a apărut cu aceste opinii, a târât lumea într-o violență nemaiîntâlnită până atunci. Multe grupuri etnice și politice, și în special evreii, au fost expuși la cruzimi groaznice și masacrați în lagărele de concentrare ale naziștilor. Al doilea război mondial, care a început odată cu invazia naziștilor, a costat 55 milioane de vieți. La baza celei mai mari tragedii din istoria mondială a fost conceptul darwinist, și anume “lupta pentru supraviețuire.”

Alianța sângeroasă: Darwinismul și Comunismul

Liderii comuniști, ale căror idei privind societatea umană au fost, de asemenea, bazate pe darwinism, vor intra în istorie ca unii care au cauzat suferințe îngrozitoare prin politicile lor crude.

În timp ce fasciștii se găsesc în aripa dreaptă a darwinismului social, aripa stângă este ocupată de comuniști. Comuniștii au fost întotdeauna printre cei mai aprigi apărători ai teoriei lui Darwin.

Această relație între darwinism și comunism se întoarce în timp până la fondatorii ambelor concepte de tip “ism. Marx și Engels, fondatorii comunismului, au citit Originea Speciilor a lui Darwin imediat ce a apărut, și au fost uimiți de atitudinea sa materialist dialectică. Corespondența dintre Marx și Engels a arătat că aceștia au considerat că teoria lui Darwin “conține bazele din istoria naturală pentru comunism.” În cartea sa Dialecticele Naturii, pe care a scris-o sub influența lui Darwin, Engels l-a elogiat foarte mult pe Darwin, și a încercat să își aducă propria sa contribuție la teorie în capitolul “Rolul jucat de muncă în tranziția de la maimuță la om.”

Comuniștii ruși care au călcat pe urmele lui Marx și Engels, cum ar fi Plekhanov, Lenin, Trotsky și Stalin, toți au fost de acord cu teoria lui Darwin referitoare la evoluție. Plekhanov, care este considerat fondatorul comunismului rus, a considerat marxismul ca “Darwinism aplicat în știința socială.”34

Trotsky a spus, “Descoperirea darwinistă este cel mai mare triumf al dialecticii în întregul domeniu al materiei organice.”35

Educația darwinistă a avut un rol major în formarea cadrelor comuniste. De exemplu, istoricii subliniază faptul că Stalin a fost religios în tinerețe, dar a devenit ateu în primul rând din cauza cărților lui Darwin.

Mao, care a pus bazele regimului comunist în China și care a omorât milioane de oameni, a afirmat în mod public că “Socialismul chinez este întemeiat pe opera lui Darwin și pe teoria evoluției.”36

Istoricul James Reeve Pusey de la universitatea Harvard intră în detalii referitor la efectul darwinismului asupra lui Mao și a comunismului chinez în cartea sa de cercetare China și Charles Darwin.

Pe scurt, există o legătură indestructibilă între teoria evoluției și comunism. Teoria susține că materia vie este produsul întâmplării, și asigură un așa-numit suport științific pentru ateism. Comunismul, o ideologie ateistă, este din acest motiv ferm legat de darwinism. În plus, teoria evoluției presupune că dezvoltarea în natură este posibilă grație conflictelor (cu alte cuvinte “lupta pentru supraviețuire”) și susține conceptul “dialecticii” care este fundamental pentru comunism.

Dacă luăm în considerare conceptul comunist al “conflictului dialectic”, care a omorât un număr de 120 milioane de oameni în secolul XX, ca o “mașină de ucis”, atunci putem să înțelegem mai bine dimensiunile dezastrului pe care darwinismul l-a avut pe planetă.

Comunismul a aplicat ideea darwinistă de conflict la conflictul de clasă, și, astfel, a acceptat crima și vărsarea de sânge ca metode legitime de control.

Conflictul dialectic nu încurajează dezvoltarea societăților, le distruge

Așa cum am constatat mai devreme, darwinismul a sugerat că lupta materiei vii reprezintă cauza dezvoltării acesteia și a câștigat așa-numita monedă științifică pentru filosofia materialismului dialectic.

După cum se poate înțelege din numele său, materialismul dialectic are la bază ideea “conflictului”. Karl Marx, fondatorul acestei filosofii, a propagat ideea conform căreia “dacă nu este luptă și opoziție, totul va rămâne așa cum este.” În altă parte a spus, “Forța este moașa fiecărei societăți bătrâne însărcinată cu una nouă.”37 Afirmând acest lucru, a îndemnat oamenii la violență, război și vărsare de sânge pentru a se putea dezvolta.

Primul care a aplicat teoria lui Marx în politică a fost Lenin. Încurajând ideea că “progresul apare ca rezultat al conflictului contrariilor”, Lenin a pledat că oamenii cu idei opuse trebuie să se afle în conflict constant. De asemenea, Lenin în mod repetat a afirmat că acest conflict va presupune vărsare de sânge, adică, terorismul. Un text al lui Lenin intitulat “Războiul de gherilă” care a fost prima dată publicat în Proletarul în 1906, cu unsprezece ani înainte de Revoluția Bolșevică, arată metodele teroriste pe care le-a adoptat:

Fenomenul de care suntem interesați este lupta armată. Este condusă de indivizi și de grupuri mici. Unii aparțin organizațiilor revoluționare, în timp ce alții (majoritatea în anumite părți din Rusia) nu aparțin niciunei organizații revoluționare. Lupta armată urmărește două scopuri diferite, care trebuie să fie strict evidențiate: în primul rând, această luptă are ca scop asasinarea indivizilor, șefilor și subordonaților din armată și poliție; în al doilea rând, are ca scop confiscarea fondurilor monetare atât de la guvern, cât și de la persoane particulare. Fondurile confiscate sunt parțial distribuite trezoreriei partidului, o parte pentru scopuri speciale pentru înarmare și pregătirea pentru răscoală, și o parte pentru menținerea persoanelor implicate în lupta pe care o descriem.38

În secolul XX, una dintre cele mai cunoscute ideologii care s-a opus comunismului a fost fascismul. Deși fascismul s-a declarat opus comunismului, este interesant că a crezut tot la fel de mult ca și comunismul în conceptul luptei. Comuniștii au crezut în necesitatea luptei de clasă; fasciștii pur și simplu au schimbat arena de luptă concentrându-se pe ideea luptei între rase și națiuni. De exemplu, istoricul german Heinrich Treitschke, una din cele mai importante surse pentru ideile naziste și un rasist remarcabil, a scris, “națiunile nu pot să prospere fără o competiție intensă, cum ar fi lupta pentru supraviețuire a lui Darwin.”39 Hitler, de asemenea, a spus că s-a inspirat din teoria lui Darwin despre înțelegerea luptei:

Întreaga lume a Naturii este o luptă grandioasă între putere și slăbiciune – o victorie eternă a celor puternici asupra celor slabi. Nu ar mai fi nimic decât o decădere în toată natura în caz contrar. Cel care trăiește trebuie să lupte. Cel care nu își dorește să lupte în această lume în care lupta permanentă este legea vieții, nu are dreptul să existe.40

Aceste două ideologii social darwiniste au considerat că, pentru ca o societate să devină puternică, este necesară lupta și vărsarea de sânge; ce au creat în secolul XX este bine cunoscut. Au murit un număr uriaș de persoane inocente; un alt număr uriaș de persoane au fost rănite sau mutilate; economiile naționale s-au năruit; banii care de obicei se cheltuiau pentru probleme legate de sănătate, cercetare, tehnologie, educație și arte au fost cheltuiți pentru arme, pe bandaje pentru pansarea rănilor provocate de acele arme și pentru renovarea orașelor ruinate. Pe măsură ce a trecut timpul a devenit evident că lupta și teroarea nu au promovat dezvoltarea umană, ci mai degrabă au provocat distrugere.

Este firesc să apară neînțelegeri, dar acestea nu ar trebui să constituie cauzele unor conflicte și războaie între oameni. Respectul reciproc și compasiunea pot asigura înțelegerea și conviețuirea părților în dezacord. Învățătura morală a Coranului oferă oamenilor o viață plină de pace și bucurie, în timp ce lupta dialectică aduce întotdeauna nefericire, distrugere și moarte.

Diferențele de opinie nu implică conflictul. Din contră, din acestea pot rezulta lucruri bune

Cu siguranță în lume există contradicții. Așa cum în natură este lumină și întuneric, zi și noapte, cald și rece, așa există și în aplicarea ideilor contradicții. Însă, o contradicție a ideilor nu implică un conflict. Din contră, dacă contradicțiile sunt abordate cu pace, înțelegere, iubire, compasiune și milă, se pot obține rezultate bune. Orice persoană care compară propria sa idee cu a altei persoane poate să o dezvolte pe a sa sau să vadă carențele acesteia și să le remedieze. Cei care apără opiniile contrare pot să aibă un schimb de idei în conversație sau să se implice într-o critică constructivă. Numai persoanele sincere, iertătoare, pașnice și umile care se supun învățăturilor morale din Coran pot să dezvolte această abordare.

Este un imens act de cruzime să omori o persoană sau să îi faci rău deoarece are idei diferite, practică o altă religie sau aparține unei rase diferite. Numai din această cauză, de-a lungul istoriei și în toată lumea, fiii și fiicele aceleiași patrii s-au luptat unul cu celălalt până la moarte, s-au ucis unul pe celălalt fără milă. Sau oamenii de diferite rase sau naționalități, inclusiv femei și copii, au fost măcelăriți fără deosebire. Singura persoană care ar putea să facă un astfel de lucru, este o persoană care nu are respect față de ființa umană, și care consideră persoana pe care o are în fața sa ca pe un animal inteligent; este o persoană care nu crede că va trebui să dea socoteală lui Dumnezeu pentru ceea ce a făcut.

Cea mai bună și cea mai adevărată atitudine pe care trebuie să o avem față de ideile contrare este dezvăluită în Coran. Conflictele de idei s-au tot născut pe parcursul istoriei, unul dintre cele mai cunoscute exemple fiind conflictul între Moise (pfas) și faraonul cu care a fost contemporan. În ciuda cruzimii și agresivității acestui faraon, Dumnezeu l-a trimis pe profetul Moise să îl invite la religia lui Dumnezeu, iar El i-a explicat lui Moise metoda pe care trebuie să o folosească profetul:

Duceți-vă la Faraon, căci el a întrecut orice măsură! Și spuneți-i lui vorbe blânde! Poate că el își va aduce aminte sau se va teme! (Coran, 20:43-44)

Profetul Moise (pfas) a ascultat porunca lui Dumnezeu și i-a explicat acestuia adevărata religie. Pentru a-l opri pe faraon de la negarea lui Dumnezeu și pentru a-i opri cruzimea față de oameni, profetul Moise a explicat fiecare chestiune cu răbdare. Cu toate acestea, faraonul a avut o atitudine ostilă față de caracterul nobil și răbdarea profetului, amenințând că îl va omorî pe acesta și pe cei care îi împărtășesc ideile. Însă nu atitudinea faraonului a triumfat; din contră, el și poporul său au fost înecați. Profetul Moise (pfas) și poporul său au ieșit victorioși.

După cum arată acest exemplu, victoria unei idei sau a luptei pentru dezvoltare nu se produce prin ostilitate sau prin agresiune. Întâlnirea dintre profetul Moise (pfas) și faraon oferă o lecție din istorie: nu cei care sunt de acord cu discordia și cruzimea sunt victorioși, ci cei care sunt adepții păcii și justiției. Exercițiul principiilor morale frumoase își primește răsplata, atât în această lume, cât și pe lumea cealaltă.

O legătură între darwinism și terorism

Pot exista neînțelegeri între state sau societăți, dar conflictele și războiul nu pot rezolva problemele. Așa cum ni se spune în Coran, toate neînțelegerile trebuie să fie rezolvate prin răbdare, compasiune și înțelegere reciprocă.

Cum am văzut până acum, darwinismul se află la baza diferitelor ideologii ale violenței care au atras dezastrul în lume în secolul XX. Conceptul fundamental din spatele acestei înțelegeri și metode este “lupta cu oricine nu este de partea noastră.” În lume există diferite credințe, opinii și filosofii. Este foarte normal ca aceste idei diferite să aibă trăsături contradictorii. Totuși, ne putem referi la aceste puncte de vedere diferite analizându-le separat în unul din cele două moduri:

) Pot să țină cont de existența celor care nu sunt ca ei și să încerce să stabilească un dialog cu aceștia, folosind o metodă umană. Într-adevăr, această metodă este conformă cu moralitatea din Coran.

2) Pot alege să aibă dispute cu ceilalți, și să încerce să își asigure un avantaj prin vătămarea celorlalți, cu alte cuvinte, să se comporte ca un animal sălbatic. Aceasta este o metodă folosită de materialism, ceea ce reprezintă o lipsă de religiozitate.

Oroarea pe care o numim “terorism” nu este altceva decât o exprimare al celui de-al doilea punct de vedere.

Când luăm în considerare diferența dintre aceste două abordări, observăm că ideea “omul ca animal care luptă” pe care darwinismul a impus-o în mod inconștient oamenilor este extrem de influentă. Indivizii și grupurile care aleg calea conflictului s-ar putea să nu fi auzit niciodată de darwinism și de principiile acelei ideologii. Însă, la finalul zilei sunt de acord cu ideea a cărei bază filosofică este darwinismul. Ceea ce îi determină să creadă în corectitudinea acestei opinii, sunt astfel de slogane care au la bază darwinismul, cum ar fi “În această lume, cel puternic supraviețuiește”, “Peștele mare îl înghite pe cel mic”, “Războiul este o virtute” și “Omul avansează pe măsură ce poartă războaie”. Dați la o parte darwinismul, iar acestea nu sunt nimic altceva decât slogane lipsite de sens.

De fapt, când se renunță la darwinism, nu mai rămâne nicio filosofie a conflictului. Cele trei religii monoteiste în care majoritatea oamenilor din lume cred, islamismul, creștinismul și iudaismul, toate se opun violenței. Toate cele trei religii doresc să aducă pace și armonie în lume, și nu sunt de acord ca oamenii inocenți să fie omorâți și să îndure acte de cruzime și de tortură. Conflictul și violența încalcă moralitatea pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru om, fiind concepte anormale și care nu sunt dorite. Cu toate acestea, darwinismul consideră și descrie conflictul și violența ca fiind naturale, concepte justificate și corecte, care trebuie să existe. Prin urmare, această ideologie denaturată se află în spatele activităților teroriste din lume, deoarece aceasta consideră că lupta și violența prezintă cel mai scurt drum pentru atingerea unui scop.

Fiecare persoană care dorește pacea trebuie să recunoască pericolul darwinismului

Soluția pentru lupta împotriva unei probleme specifice constă în renunțarea la ideile de care această problemă depinde fundamental. De exemplu, indiferent cât de mult încercăm să păstrăm curat exteriorul unui coș de gunoi care miroase urât, gunoiul va continua să emane un miros urât. Toate soluțiile se vor dovedi că sunt de scurtă durată. Soluția reală constă în curățarea completă a sursei de gunoi, îndepărtarea gunoiului în totalitate. Altfel, este ca și cum ai petrece ani crescând șerpi veninoși la fermă, apoi îi eliberezi și te întrebi de ce încep să muște oameni și încearcă să se încolăcească în jurul lor. Cel mai important lucru este să nu îi crești.

În consecință, în lupta împotriva terorismului, căutarea teroriștilor, unul câte unul, și încercarea de a-i face ineficienți nu reprezintă o soluție viabilă și permanentă. Singura modalitate pentru a eradica total flagelul terorismului de pe fața pământului este identificarea surselor principale care alimentează teroriștii și eliminarea acestora. Pe de altă parte, principala sursă a terorismului sunt ideologiile greșite și educația primită prin prisma acestor ideologii.

În zilele noastre, în aproape toate țările din lume, darwinismul este inclus în programele școlare și este considerat drept studiu științific. Tinerii nu sunt învățați că sunt creați de Dumnezeu, că sunt înzestrați cu spirit, înțelepciune și conștiință. Nu li se spune că vor trebui să dea socoteală pentru faptele lor în Ziua Judecății și că vor fi pedepsiți în mod corespunzător în iad sau că vor fi recompensați cu paradisul pentru toată eternitatea. Din contră, li se spun minciuni că sunt creaturi ale căror strămoși au fost animale, care într-un oarecare mod au luat naștere din coincidență. Cu o astfel de îndoctrinare, ei presupun că sunt ființe ale nimănui, care nu sunt responsabile în fața lui Dumnezeu, și cred că viitorul lor – care este supraviețuirea lor – este să fie victorioși prin luptă. După această etapă, este foarte ușor să speli creierul acestor oameni, care au fost deja îndoctrinați din timpul școlii, și să îi transformi în dușmani ai unei umanității, suficienți de cruzi pentru a omorî copii inocenți. Astfel de oameni pot fi repede atrași de orice ideologie deviată; pot acționa sub influența instrucțiunilor teroriștilor și se pot implica în acte de cruzime și de violență de neconceput. Grupările teroriste comuniste, fasciste și rasiste care au existat din secolul XIX sunt produsele acestui tip de sistem de educație.

Al doilea mare rău pe care îl face acest sistem de educație este că îndepărtează cu desăvârșire educația de religie, prin urmare limitează sfera religiei la lumea oamenilor needucați. Astfel, cei care au acces la educație sunt complet îndepărtați de religie ca rezultat al insuflării materialist darwiniste, religia devenind o caracteristică a persoanelor needucate. Acest lucru provoacă dezvoltarea ideilor superstițioase și eronate, permițând acelora care răspândesc în numele religiei ideile total opuse religiei să preia controlul mai ușor.

Pentru a concluziona, modalitatea pentru a stopa actele de terorism este oprirea educației materialist darwiniste, care este una dintre cele mai importante surse de terorism, educarea tinerilor în concordanță cu programa care are la bază date științifice reale și care le insuflă dragostea și frica de Dumnezeu și dorința de a se comporta înțelept și corect. Fructele unei astfel de educații vor fi o comunitate alcătuită din oameni pașnici, demni de încredere, iertători, miloși, amabili și umani.

1. ŞTIINŢA INFIRMĂ DARWINISMUL

 

Efectele dăunătoare ale educației darwiniste limitate care au dus la violență

Prin împrăștierea minciunii că viața umană nu are niciun scop, educația darwinistă transformă oamenii în indivizi bolnavi la nivel psihologic, pesimiști și psihopați, lipsiți de orice speranță și bucurie.

Un exemplu frapant este norvegianul Anders Behring Breivik. Breivik a recunoscut că a comis cele două atacuri teroriste în Norvegia pe data de 22 iulie 2011. Unul dintre acestea a fost un atac cu bombă în clădirea guvernului din Oslo în care au murit 8 oameni. Celălalt a fost un atac în tabăra de tineret a partidului laburist pe insula Utøya. În acel atac și-au pierdut viața șaizeci și nouă de oameni.

Înainte de atacuri, Breivik și-a expus propriile idei în “Manifestul european pentru independență.” La pagina 1518, a afirmat că se consideră ca un apărător al viziunii mondiale științifice și al biologiei moderne. Printre cărțile pe care le-a “prețuit cel mai mult”1 se află și Originea Speciilor a lui Charles Darwin. Conform părerii lui Breivik, “o Europă perfectă” trebuie să includă legile darwinismului social.2

La pagina 1202, Breivik spune că este în totalitate de acord cu biologul darwinist de la Universitatea Princeton, Lee Silver, referitor la re-implementarea  metodei Eugeniei asupra populației. Este de acord cu opinia lui Silver că în viitor trebuie să se aplice politici radicale dacă populația lumii urmează să fie redusă la mai puțin de o jumătate din cifra actuală, respectiv 3,8 miliarde.3 La aceeași pagină, Breivik afirmă clar că a aderat la raționamentul lui Darwin că “genocidul și selecția naturală … merg mână în mână”:

“Chiar dacă țările din lumea a doua și a treia ignoră apelul acestei “hegemonii” [să se oprească din aducerea pe lume a copiilor], natura va corecta tendințele lor suicidale deoarece acestea nu sunt capabile să își hrănească populația.”4

Teroriștii urmăresc să distrugă oamenii, atât fizic, cât și psihologic, pentru a-și atinge un anumit scop. Cu toate acestea, moralitatea religiei se opune terorismului, prin aceea că ea are drept scop stimularea în societate a sentimentelor de iubire, compasiune, bucurie și speranță și a stării de bine.

Breivik continuă să spună că nu trebuie să existe nicio intervenție în acest proces natural, sau în ceea ce privește foametea:

“Dacă foametea amenință țările care nu au reușit să respecte indicațiile noastre [capacitatea populației], nu trebuie să fie sprijinite prin susținerea conducătorilor corupți sau să fie ajutate în vreun fel.”5

“Ajutorul alimentar pentru țările din lumea a 3-a trebuie să se oprească imediat deoarece reprezintă cauza principală a suprapopulării.”6

Aceste cuvinte scrise de Breivik personal arată clar că din cauza educației darwiniste și-a pierdut toate valorile morale, ca rezultat fiind ceea ce a comis cu sânge rece, și anume atacurile teroriste care au costat viețile a zeci de oameni.

Un alt exemplu al colapsului moral și al cruzimii provocate de educația darwinistă este asasinul american în serie, Jeffrey Dahmer, care a omorât și a mâncat 17 copii înainte să fie prins. În ultimul interviu de la canalul Dateline NBC, imediat înainte să fie executat, Dahmer a făcut următoarea afirmație:

“Dacă o persoană nu crede că există un Dumnezeu căruia să îi dea socoteală, atunci ce rost are să încerce să-și modifice comportamentul pentru a-l păstra în limite acceptabile? Cel puțin așa am crezut eu. Întotdeauna am considerat că teoria evoluției este adevărată, că toți am venit din noroi [din întâmplare]. Când murim, știm, că asta a fost totul, nu a fost nimic.”7

Superstiția lui Darwin care a otrăvit un număr mare de persoane, transformă oamenii în asasini în serie și chiar îi face suficient de psihopați să mănânce carne de om. Acest lucru se naște din religia falsă care caută să îndoctrineze oamenii cu ideea că nu au nicio responsabilitate față de Creator, care îi convinge că sunt entități care nu au nici un rost, care nu sunt responsabile și care sunt fără scop, care consideră că ființele umane sunt animale și care caută să depărteze oamenii de realitatea vieții de apoi descriind moartea ca punctul final.

Darwinismul a fost cea mai mare decepție și nenorocire din ultimul secol, și s-a aflat în spatele uciderii, oprimării, terorii, masacrelor în masă, degenerării și suferințelor de toate felurile din ultimii 200 de ani. DARWINISMUL A FOST CEA MAI MARE ÎNȘELĂCIUNE ȘI NENOROCIRE DIN ULTIMUL SECOL, și a fost în spatele războaielor mondiale, a comunismului și a fascismului care au avut drept consecinţă la un moment dat la apariția în societăți a ateismului, rasismului și a masacrelor în masă.

Efectele nefericite ale acestei întunecate nenorociri inițiate de Darwin care s-a reflectat asupra societății a persistat până în zilele noastre. Cea mai recentă carte a lui Richard Dawkins, unul dintre cei mai dedicați adepți ai darwinismului din prezent, conține sugestii îndepărtate de credința în Dumnezeu, lucru care inevitabil va duce la pesimism și disperare. Unul dintre cele mai relevante cazuri în acest sens a fost felul în care Jesse Kilgore, un student de 22 de ani din America, s-a sinucis aflându-se sub efectul cărții lui Dawkins care i-a fost recomandată de un profesor.8

Efectul opiniilor terifiante ale lui Dawkins care au la bază ideologia sinistră a darwinismului, sub nicio formă nu se limitează la acel exemplu. În prefața cărții sale Destrămarea curcubeului, însuși Dawkins admite că:

“Un editor străin a primei mele cărți s-a confesat că nu a putut să doarmă trei nopți după ce a citit-o, atât de tulburat a fost de mesajul rece și deprimant. Alții m-au întrebat cum pot să mă trezesc dimineața. Un profesor dintr-o țară îndepărtată mi-a scris cu reproș că o elevă a venit la el plângând după ce a citit aceeași carte, deoarece a convins-o că viața acesteia era goală și fără scop. A sfătuit-o să nu arate cartea prietenilor ei, de frică să nu îi contamineze cu același pesimism nihilist.”9

Această nenorocire sinistră, darwinismul, este o religie perversă care provoacă moartea, crima, disperarea, lipsa de sentimente, teroarea și cruzimea și care încurajează oamenii să creadă că ei nu sunt nimic mai mult decât animale care s-au născut din întâmplare. Cei câțiva reprezentanți ai acelei credințe superstițioase care au mai rămas încă se străduiesc cu toată puterea să depărteze oamenii de la credința în Dumnezeu. De aceea se opun vehement dovezilor științifice  ale invalidității darwinismului în școli, ascund fosilele care dovedesc Creația, și niciodată nu recunosc că proteina nu poate să ia naștere din întâmplare și că mai mult de 700 de milioane de fosile resping complet darwinismul. Totuși, în ciuda acestor măsuri, oamenii din secolul XXI nu mai sunt păcăliți cu minciuni. Toate eforturile făcute pentru a susține darwinismul după ce a fost expus ca înşelătorie, au fost zadarnice.

__________________________________

1-http://www.darwinthenandnow.com/2011/07/breivik-a-darwinist/?cb=09394448816310614

2- Anders Behring Breivik, Declarația europeană de independență, p.1386

3-http://www.darwinthenandnow.com/2011/07/breivik-a-darwinist/?cb=09394448816310614

4- Anders Behring Breivik, Declarația europeană de independență, p.1202

5- Anders Behring Breivik, Declarația europeană de independență, p.1202

6- Anders Behring Breivik, Declarația europeană de independență, p.1203

7- Kelly J. Coghlan, Cronica de sâmbătă de la Houston -15 Februarie 2009

8- http://www.worldnetdaily.com/index.php?fa=PAGE.view&pageId=81459

9- Richard Dawkins, Destrămarea curcubeului New York: Compania Houghton Mifflin, 1998, p. ix.

 

Educația darwinistă din școli influențează oamenii predispuși la violență și terorism

Nimic din această lume nu este o coincidență, după cum nu a fost nici întunericul în care lumea a fost târâtă în secolele XX și XXI. Dumnezeu, prin aceste etape dureroase din istorie, a arătat umanității un exemplu foarte important și El încă dorește ca aceasta să îl vadă. Oamenii trebuie să înțeleagă: dacă ei uită că au fost creați pentru iubire, fraternitate, prietenie și altruism, și dacă aleg să fie dezbinați și să se lupte în loc să fie uniți și să devină mai puternici, și dacă se lasă ademeniți de ideologii și mișcări false și cred că “pentru a face progrese este necesar să ucidem și să ne luptăm”, atunci vor obține ceea ce vor: luptă și suferință. În cele din urmă vor vedea că conflictele nu vor aduce progrese, ci numai distrugere.

Darwinismul și derivatul său comunismul au la bază așa-numita nevoie de luptă și conflict

Dialectica care a luat naștere prima dată în Grecia antică și a însemnat “dezbatere”, a fost prima dată descrisă de Heraclit (576-480) în felul următor: “...toate lucrurile au luat naștere în urma conflictului contrariilor.” Pentru Heraclit, conflictul este tatăl tuturor. Prin urmare, trebuie să fie un conflict între teze și anti-teze. În cazul în care apărătorii unei teze vor fi învinși de cealaltă parte, trebuie să fie prin război și sânge, iar cealaltă parte trebuie să fie distrusă cu orice preț. După aceea, sintezele se vor transforma într-o teză nouă, iar aceeași luptă și război trebuie să continue la capacitate maximă.

Hegel și Marx, care au urmat la distanță de secole de acesta, l-au denumit “conflict”, dacă nu direct război, și cu siguranță nu a durat mult timp până când liderii comuniști sângeroși l-au perceput ca război și masacru. Aceștia au crezut în necesitatea războiului și l-au considerat o condiție de bază pentru marxism. Chiar dacă comuniștii verzi resping astăzi acest concept de război, comunismul presupune ambuscade brutale, războaie de gherilă și masacre fără nicio rezervă. Masacrele actuale din Siria, vărsarea de sânge a comuniștilor PKK din Anatolia, din partea de sud, sunt o dovadă suficientă a acestui fapt.

Comunismul: una din cele mai importante temelii a organizațiilor teroriste

Țările care au suferit din cauza terorismului, inclusiv Turcia, cel mai frecvent au ca principali opozanți grupări teroriste comuniste sau grupări insurgente diferite și amestecate. Comunismul este foarte activ în zilele noastre, și, chiar dacă nu este recunoscut oficial, controlează părți din America de Nord, Europa de Nord și aproape tot Orientul Mijlociu. După aceea sunt țările care sunt oficial sub conducere comunistă, cum ar fi multe țări din America de Sud, China, și desigur, Coreea de Nord. Acest tip de comunism, conducerea de tip marxist aduce teroare în lume la nivel mondial. Cei care închid ochii la această evidentă amenințare marxistă, continuă să caute soluții împotriva terorismului prin dezbateri televizate interminabile. Cu toate acestea, în același timp, în școli continuă să se predea elevilor dialectica. Mințile propriilor lor copii sunt umplute cu minciuni despre faptul că două idei contradictorii trebuie să se lupte una cu cealaltă și că istoria este plină de astfel de conflicte, și că numai astfel de conflicte pot să aducă societăților progrese și avantaje. De asemenea, chiar teroriștii sunt îndoctrinați cu aceleași minciuni. În mod ironic, atât țările comuniste, cât și cele capitaliste fac această educație; prin urmare, starea de spirit marxistă continuă să avanseze în fiecare țară cu pași discreți, dar siguri.

Mai există un alt aspect de care trebuie să ținem cont: Capitalismul nu este o lovitură dată marxismului. Din contră, în baza celor spuse de Marx, capitalismul este o cerință importantă pentru ca societățile să se îndrepte către comunism. Comunismul pândește în ambuscadă, așteptând să ademenească popoarele și societățile care devin egoiste în capitalism, care își abandonează propriile valori morale, religioase și umane, gândindu-se numai la ei înșiși. Cea mai recentă criză economică a făcut jocul comunismului. Conform marxiștilor și comuniștilor, acum totul este pregătit. Oricine dorește să înțeleagă acest fenomen mai bine poate să se uite cu atenție la multele probleme din această lume.

 

Existența contrariilor nu implică războaie

Întotdeauna au existat contrarii. Conflictul dintre bine și rău a existat de la începutul lumii. Cu toate acestea, acest conflict trebuie să fie explicat corect. Existența contrariilor nu implică războiul. Contrariile pot să își apere drepturile singure prin comunicare și dezbateri intelectuale, prezentarea probelor, toate în limita iubirii și respectului; nimeni nu poate să fie forțat să accepte nicio idee și nimeni nu trebuie să fie ucis pur și simplu deoarece nu vrea să o accepte. Până în prezent nici un război nu a adus cu sine progrese evidente niciunei societăți. Războaiele sângeroase și conflictele din secolul XX, luptele fără sfârșit din zilele noastre, doar ajută industria de armament care face bani din producția de arme și care distruge oameni, civilizații, tehnologie, orașe și economii întregi.

Nu poate exista nici un fel de progres sau de îmbunătățire pentru oamenii care trăiesc în frică. Nu se poate avansa când oamenii sunt din ce în ce mai înfometați, mai subnutriți, mai puțin educați, mai puțin productivi. Orașele nu vor fi mai bune când infrastructura și tehnologia sunt distruse cu bombe și avioane cu reacție. Nicio societate nu poate să avanseze când generația mai tânără moare. Bombele atomice aruncate la Hiroshima și Nagasaki nu au adus nimic altceva decât distrugere în masă care s-a resimțit de-a lungul generațiilor. Dialectica sângeroasă introdusă de marxism nu a adus niciodată acel progres imaginar societăților și nici nu îl va aduce în viitor. Dacă permitem acest lucru, lumea va fi copleșită de dezastre și mai mari, și peste tot va fi înec în sânge.

Darwinismul reprezintă fundalul filosofic al multor conflicte din lume. Teoria evoluției pretinde că toate speciile au evoluat dintr-o singură celulă (a cărei origine darwiniștii nu o pot explica niciodată) ca rezultat mai degrabă al unui șir confuz de coincidențe. După părerea lor, lupta este unul din elementele acestui proces imaginar de evoluție. Bazele acestei ideologii brutale, care pretinde că materia vie poate să evolueze numai prin luptă, constau în ideea de supraviețuire a celui mai bun. Considerarea înșelătoriei darwiniste ca teorie științifică și includerea ei în programele din toată lumea a indus înșelătoria publică în masă, iar acele idei darwiniste bolnave au găsit un teren fertil de dezvoltare, ducând în cele din urmă la pierderea a milioane de vieți în diferite războaie.

 

Unica soluție împotriva ideologiilor sângeroase este oprirea educației unilaterale care favorizează darwinismul

Ideile contradictorii pot da naștere unui lucru mai bun numai prin iubire și compasiune, respect, libertate de gândire și dovezi științifice. Nu prin forță și violență. Este timpul ca toată lumea să înțeleagă motivul din spatele dezastrelor care prejudiciază lumea. Marxismul susține logica războiului; societățile marxiste au pregătit scena pentru acest lucru în mod subtil. Cel mai eficient mod pentru a-l opri este acela de a arăta că această dialectică sângeroasă este o explicație științifică falsă pentru justificarea războaielor.

Trebuie să se spună în întreaga lume că așa-numita dialectică a naturii este absurdă, și că pe cât de adevărat este faptul că există prădători în natură, tot atât de adevărat este faptul că există ființe vii care acționează într-o manieră foarte generoasă și altruistă. O modalitate rapidă pentru a realiza acest lucru ar fi să se modifice foarte rapid sistemul de educație care învață mințile tinere această idee dialectică sângeroasă peste tot în lume. Această lume nu este un câmp de luptă, nici pentru noi, nici pentru alte ființe. Această lume va fi frumoasă numai cu iubire, așa cum a fost relevat de Dumnezeu în toate religiile monoteiste. Dumnezeu vrea iubire de la noi. Dumnezeu vrea ca noi să fim unul celuilalt, frați și surori. Lui Dumnezeu îi place să iubească și să fie iubit. Această lume se va schimba numai dacă respectăm poruncile lui Dumnezeu și “iubirea.”

1. FOSIELE NE SPUN CĂ EVOLUŢIA ESTE O MINCIUNĂ
2. O MINCIUNĂ ISTORICĂ : TEORIA EVOLUŢIEI

3. NU EXISTĂ EVOLUŢIE
4. EVOLUŢIA ESTE O ÎNŞELĂCIUNE

 

Ideile lui Bediuzzaman pentru importanța luptei intelectuale împotriva darwinismului și materialismului

Marele om de știință al islamului, Bediuzzaman, care și-a dedicat întreaga viațăluptei intelectuale împotriva lipsei de credință, a explicat în operele sale că lipsa de credință a fost susținută de cele două concepte filosofice, de darwinism și de materialism. El, pin urmare, a spus că o luptă intelectuală ar juca un rol vital împotriva unor astfel de ideologii.

Bediuzzaman explică impactul materialismului asupra necredincioșilor care încearcă să îl pândească pe el și pe prietenii săi:

“Și pe locul trei: Să îi corupă cu vicii ademenitoare și năucitoare, otrăvuri încântătoare ale filosofiei și civilizației materialiste; și să le distrugă solidaritatea; și să compromită conducătorii cu minciuni perfide; și să discrediteze metodele lor cu anumite principii ale științei și filosofiei…” (Bediuzzaman, Tratat pentru colecția de lumină, Razele, A treisprezecea rază)

Așa cum Bediuzzaman a spus într-un mod foarte înțelept, necredincioșii au căutat să păcălească credincioșii cu plăceri lumești temporare și tentante pentru a anula opera intelectuală a lui Bediuzzaman, și cu încurajare din partea culturii materialiste, au încercat să slăbească unitatea și solidaritatea credincioșilor și l-au denigrat pe Bediuzzaman în mod repetat. Cu toate acestea, au eșuat în mod iremediabil.

Bediuzzaman spune că darwinismul și materialismul vor deveni mai puternice, în special în vremurile din urmă și că lipsa de credință va fi și mai răspândită și transmisă de aceste două ideologii; cu toate acestea, profetul Iisus (pfas) și Hazrat Mahdi (pfas) vor pune capăt acestei probleme printr-o luptă intelectuală eficientă. Așa cum Bediuzzaman a explicat, Hazrat Mahdi (pfas) va îndeplini această sarcină perfect, și va pune capăt darwinismului și materialismului și va ajuta oamenii să își salveze credința.

“Primul: Sub influența științei și a filosofiei, și a răspândirii epidemiei materialiste și naturaliste în științele umane, prima sarcină [a lui Hazrat Mahdi] este ca mai întâi de toate să salveze credința și să reducă la tăcere filosofia și gândirea materialistă.” (Bediuzzaman, Tratat pentru colecția de lumină, Anexa Emirdag, pag. 259)

Bediuzzaman spune că darwinismul și materialismul sunt stâlpii anticristului, și că Profetul Iisus (pfas) va duce o mare luptă intelectuală împotriva răutății, efectiv anihilând-o:

“… la sfârșitul vremurilor religia creștinismului va fi purificată și se va curăța de superstiții în fața curentului de lipsă de credință și de ateism născute din filosofia naturalistă, și va fi transformat în Islam. În acest moment, personalitatea colectivă a creștinismului va ucide personalitatea colectivă înspăimântată a păgânismului cu sabia revelației cerești; tot așa, reprezentarea personalității colective a creștinismului, Iisus (pfas) [la nivel spiritual] va omorî anticristul, care reprezintă personalitatea colectivă a lipsei de credință, adică, va omorî concepția ateistă [o va elimina la nivel intelectual].” (Bediuzzaman, Tratat pentru colecția de lumină, Scrisorile, Prima Scrisoare, p. 22)

... [la nivel intelectual] va omorî personalitatea colectivă gigantică a materialismului și lipsa de credință pe care anticristul o va crea – deoarece anticristul va fi omorât de sabia lui Iisus (pfas) [a cunoașterii] – și va distruge ideile sale și lipsa de credință, care sunt păgâne.” (Bediuzzaman, Tratat pentru colecția de lumină, Iluminări, a 5a Iluminare, pag. 589)

Bediuzzaman Said Nursi afirmă foarte clar că darwinismul și materialismul depărtează oamenii de valorile morale ale religiei și îi duc pe drumul lipsei de credință. Explică că musulmanii vor duce o mare luptă intelectuală împotriva acestor două idei distorsionate sub conducerea Profetului Iisus (pfas) și a lui Hazrat Mahdi (pfas). Prin mila lui Dumnezeu, aceste ideologii vor fi eradicate de către aceste două personaje binecuvântate, iar valorile morale ale islamului vor ajunge să guverneze de la un capăt la celălalt al lumii.

El este Cel care pogoară asupra robului Său semne limpezi, pentru ca să vă scoată pe voi din întunecimi la lumină. (Coran, 57:9)

 

Notele de Subsol

25 Charles Darwin, The Descent of Man, 2nd edition, New York, A L. Burt Co., 1874, p. 178

26 Lalita Prasad Vidyarthi, Racism, Science and Pseudo-Science, Unesco, France, Vendôme, 1983. p. 54

27 Theodore D. Hall, “The Scientific Background of the Nazi "Race Purification” Program”, http://www.trufax.org/avoid/nazi.html

28 James Joll, Europe Since 1870: An International History, Penguin Books, Middlesex, 1990, p. 164

29 M.F. Ashley-Montagu, Man in Process, New York: World. Pub. Co. 1961, pp. 76, 77 cited in Bolton Davidheiser, W E Lammers (ed) Scientific Studies in Special Creationism, 1971, p. 338-339

30 L.H. Gann, "Adolf Hitler, The Complete Totalitarian”, The Intercollegiate Review, Fall 1985, p. 24; cited in Henry M. Morris, The Long war Against God, Baker Book House, 1989, p. 78

31 J. Tenenbaum., Race and Reich, Twayne Pub., New York, p. 211, 1956; cited by Jerry Bergman, “Darwinism and the Nazi Race Holocaust”, http://www.trueorigin. org/ holocaust.htm

32 Peter Chrisp, The Rise Of Fascism, Witness History Series, p. 6

33 Hickman, R., Biocreation, Science Press, Worthington, OH, pp. 51–52, 1983; Jerry Bergman, “Darwinism and the Nazi Race Holocaust”, Creation Ex Nihilo Technical Journal 13 (2): 101–111, 1999

34 Robert M. Young, Darwinian Evolution and Human History, Historical Studies on Science and Belief, 1980

35 Alan Woods and Ted Grant, Reason in Revolt: Marxism and Modern Science, London: 1993

36 K. Mehnert, Kampf um Mao's Erbe, Deutsche Verlags-Anstalt, 1977

37 Karl Marx, Das Capital, Vol. I, 1955, p. 603

38 Vladimir Ilich Lenin, Collected Works, 4th English Edition, Progress Publishers, Moscow, 1965, Volume 11, p. 216

39 L. Poliakov, Le Mythe Aryen, Editions Complexe, Calmann-Lévy, Bruxelles, 1987, p. 343

40 Robert Clark, Darwin: Before and After, Grand Rapids International Press, Grand Rapids, MI, 1958., p. 115-116; cited by Jerry Bergman, “Darwinism and the Nazi Race Holocaust”, http://www.trueorigin.org/ holocaust.htm

You can read Harun Yahya's book Islamul Denunță Terorismul online, share it on social networks such as Facebook and Twitter, download it to your computer, use it in your homework and theses, and publish, copy or reproduce it on your own web sites or blogs without paying any copyright fee, so long as you acknowledge this site as the reference.
Despre site-ul | Pagină de start | Adauga la favorit | RSS Feed
Toate materialele de pe acest site pot fi copiate, tipărite şi distribuite
(c) All publication rights of the personal photos of Mr. Adnan Oktar that are present in our website and in all other Harun Yahya works belong to Global Publication Ltd. Co. They cannot be used or published without prior consent even if used partially.
© 1994 Harun Yahya. Www.harunyahya.ro
page_top