Despre Autor

Kirsehir Ahi TV, 15 iulie 2008

ADNAN OKTAR: Cu siguranță, Dumnezeu este cel care călăuzește oamenii. Eu nu m-am rugat în timpul anilor de liceu. În ultimul an de liceu, la vremea aceea era o perioadă de anarhie și teroare generală. Atunci m-am gândit la existența și unicitatea lui Dumnezeu. Am studiat Marxismul și fascismul. Era un  mediu unde se întâmplau foarte multe. Facultatea de Științe Politice Ankara, Liceul Kurtulus din Ankara, facultatea de Drept, universitatea Hacettepe, toare erau în cartierul meu. Întotdeauna erau grupări înarmate, bombardamente și tot soiul de incidente. Obișnuiam să văd oameni bătuți în fața ochilor mei. Erau împușcați. Dumnezeu a protejat Orientul Mijlociu . I-am văzut pe toți îndeaproape. Vedeam cum erau înscenate proteste pe străzi. Oameni de toate vârstele paticipau la marșuri. Întâmplări grave se petreceau. Dumnezeu m-a crescut într-un asemenea mediu. Într-un asemenea mediu, am ales această cale prin a gândi. Mulțumesc lui Dumnezeu. Am ales direct calea Islamului și a Coranului. Nu am să uit niciodată:  m-am dus în Ulus, un cartier din Ankara, eram pe cale să încep să mă rog. Era duminică. Acolo erau niște cărți și niște broșuri de vânzare. Era o broșură despre cum să spui rugăciunile de zi cu zi, o cărticica mică și subțire. Acolo n-am găsit nimic și pe nimeni care să mă învețe cum să mă rog. Am cumpărat cartea, și am încercat să pun în practică orice am învățat din acea broșură. Citeam, învățam și exersam. Apoi am achiziționat catehismul scris de  A–mer Nasuhi Bilmen. Era foarte cuprinzător. Obișnuiam să îl citesc pe parcursul întregii zile.Am achiziționat apoi Ihya de Imam Gazali, am cumpărat și Scrisori a lui Imam Rabbani, și în final am cumpărat Tratatul Luminii de Said Nursi. Această carte a avut un impact imens, foarte serios asupra mea, am avut multe beneficii de pe urma ei, mulțumesc lui Dumnezeu. Între timp, am căutat oameni cărora să le povestesc despre asta, întrucât acumulasem multe informații. M-am decis să mă înscriu la Academia de Arte din Findikli. Era un loc convenabil pentru a începe, era majoritar marxistă și întreaga școală era sub controlul absolut al marxiștilor. Pe de altă parte, era ca o fortăreață a artelor.  Îndrumătorul Said Nursi spunea că, de asemenea, împotriva ateismului, musulmanii se angajau într-o luptă și pentru a propaga artele și unitatea. Mi-am spus că merg unde trebuie. Am dat admitere, și mulțumesc lui Dumnezeu, am intrat al treilea pe listă. Le-au plăcut picturile mele foarte mult, obișnuiau să vină și să îmi verifice lucrările frecvent, desenam frumos în cărbune, erau impresionați. Școala aceea îmi servea foarte bine scopurilor, erau ateliere unde prezența nu era obligatorie. Cursurile durau aproape toată ziua. Mi-am dus la bun sfârșit lucrările, mulțumesc lui Dumnezeu. Am început să distribui cărți despre darwinism, predicam Islamismul. Odată ce m-am convins că am îndeplinit tot ce mi-am dorit la acea școală, m-am decis să mă transfer la Departamentul de Filozofie al 

Universitatii din Istanbul. Am intrat in examenul universitatii, si l-am si trecut. Mi-am demarat munca si in aceasta universitate. Insa apoi am observat ca e mai mare influenta prin a comunica mesajul cu ajutorul cartilor decat prin a predica mesajul Islamului oamenilor pe rand.  Asa am decis ca voi avea impact asupra publicului larg, si asa am luat si decizia de a scrie cartile.  Restul il stiti, au ajuns cartile pe piata. In trecut, obisnuiam sa folosesc documente pentru a le diferentia. Spre exemplu, adunam documentele despre darwinism. Aveam un dosar normal, unul negru, le deschideam si le citeam unul cate unul. 

 Apoi m-am gândit că ar fi mai bine să le compilez într-o carte decât să le țin pe dosare, și ar fi și mai ușor de distribuit către toată lumea. Într-un final, mulțumesc lui Dumnezeu, au apărut aceste cărți de succes, frumoase. Tot Dumnezeu a adunat oameni în jurul meu, pe care îi face să iubească. Este un miracol, un student tânăr, chipeș, deștept, dintr-o familie bună. Lumea, toate binecuvântările lumii așteaptă o asemenea persoană. Odată ce oamenii au început să îmi cunoască numele, au  Început și să vină la mine. Erau impresionați de discursurile mele. Mulțumesc lui Dumnezeu, El mi-a făcut din sinceritate un instrument pentru a ajunge la oameni. Încă eram surprins, apoi, că atât de mulți oameni mă iubeau, se adunau în jurul meu, atât de altruiști, atât de loiali, atât de sinceri, având atâta dârzenie, în ciuda opresiunii prin care trecuserăm.

 Al Baghdadi, 5 august 2008

ADNAN OKTAR: Familia mea este o familie seculara, clasică, ce face parte din clasa mijlocie. O familie din Ankara, îi aveam pe părinții mei, fratele meu și bunici. Doar răposatul bunicul meu obsinuia să se roage, iar uneori tatăl meu se mai ducea vinerea să se roage la moschee. Mama nu se ruga, și nici fratele meu. În anii de liceu, ultimul mai exact, am început să mă rog după ce am cercetat informațiile despre Dumnezeu și i-am propovăduit existența. Am achiziționat niște cărți, diverse catehisme. La vremea aceea am cumpărat catehismul lui Omar Nasuhi Bilmen, cărțile lui Said Nursi și altele similare. Printre ele și cartea lui Huseyin Hilmi Işık. O carte care cuprindea informație consistentă. Am mai cumpărat și Ihya de Imam Gazali, Scrisori a lui Imam Rabbani, și cărțile lui Abu Laysi Samarkand. Am cumpărat, de asemenea, diverse cărți de-ale oamenilor de știință de la acea vreme. Citindu-le constant, mi-am aprofundat cunoștințele. Apoi am ajuns la Academia de Arte din Istanbul. Am luat examenele, cu locul trei pe listă. Să ajung la această universitate a fost dorința mea, deoarece întreaga școală era sub controlul Marxiștilor, și am considerat că pot transmite mesajul Islamului prin a citi oamenilor acolo. Și, într-adevăr, m-am îmbarcat cu succes în misiunea mea acolo. Pe coridoarele școlii, în pauzele dintre cursuri, și chiar și la cursuri, îmi îndeplineam această misiune. Uneori îndrumătorii veneau și răspândeau lumea din jurul meu, mai ales la ateliere nu permiteau predicile. Așa mi-am desfășurat activitatea. Apoi, mai erau niște îndrumători influenți la universitate, profesori. Eu aveam broșurile despre invaliditatea teoriei evoluției  Le distribuiam, apoi îi întrebam pe aceștia ce părere au despre ele. Le spuneam: “€œDomnule, sunteți amabil să îmi comentați această broșură după ce o veți citi?” Însă scopul meu prinicpal era, desigur, să îi conving să citească cartea.  Pe lângă comentarii, știam că îmi voi duce la bun sfârșit misiunea dacă îi conving să citească cartea.Și, într-adevăr, așa s-a întâmplat. Aveam o influență considerabilă printre cei de la școală. Apoi m-am transferat la Departamentul de Filosofie al Universității din Istanbul. Mi-am început aceleași activități și acolo. Așa am început să îmi scriu cărțile pe care le știți și o fac și acum.
 Le distribuiam, apoi îi întrebam pe aceștia ce părere au despre ele. Le spuneam: “€œDomnule, sunteți amabil să îmi comentați această broșură după ce o veți citi?” Însă scopul meu prinicpal era, desigur, să îi conving să citească cartea.  Pe lângă comentarii, știam că îmi voi duce la bun sfârșit misiunea dacă îi conving să citească cartea.Și, într-adevăr, așa s-a întâmplat. Aveam o influență considerabilă printre cei de la școală. Apoi m-am transferat la Departamentul de Filosofie al Universității din Istanbul. Mi-am început aceleași activități și acolo. Așa am început să îmi scriu cărțile pe care le știți și o fac și acum. 

Çay TV, 23 iulie 2008

ADNAN OKTAR: În anul 1979 m-am înscris la Departamentul de Design Interior la Academia de Arte. Am ieșit al patrulea, în urma examenelor. Însă adevărul este că scopul meu nu era numai educația în deisgnul de interior. Am considerat Academia de Arte drept un loc potrivit pentru a începe să comunic mesajul Islamului. Era întreaga școală sub controlul marxiștilor și diverse alte grupări comuniste. Aproape nimeni nu se ruga acolo. Și chiar dacă se rugau, se ascundeau, nu era nimeni în jur care să se roage public. În apropiere se afla Moscheea Molla, obișnuiam să merg acolo pentru rugăciunile de vineri și pentru rugăciunile normale de la prânz și după-amiază. Uneori mă rugam și seara acolo. Am văzut că era un loc adecvat pentru a propaga mesajul Islamului. Ne adunam mai mulți în clădire, veneau îndrumători din când în când și mă avertizau să mă opresc din predicat. Însă am continuat. După 2-3 ani acolo, mi-am făcut 3 sau 4 prieteni. Acesta a reprezentat nucleul comunității noastre, și de aici a progresat cu pași mici.

 Mersin TV, 5 septembrie 2008

ADNAN OKTAR: Am ajuns la Academie în ‘€˜79. Academia de Arte.  Academia avea o bibliotecă. Acolo am găsit primele imagini cu fosile. Eu desfășuram atunci o campanie anti-Darwinistă dar toate cărțile erau darwiniste. Cu toate acestea, existau în ele imagini cu fosile. Eu am observat că fosilele nu își schimbaseră structură de-a lungul anilor deloc. Erau puține, însă complet neschimbate. Era o mașină xerox în acea bibliotecă. Le-am făcut fotocopii și apoi mi-am pregătit un document. Hilmi Yavuz, un academician Marxist de stânga era îndrumătorul nostru. Poziția lui era împotriva religiei

 Nu credea în religie. I-am dat cărticica despre evoluție, am discutat despre asta, i-am povestit amănunțit. Mulțumesc lui Dumnezeu, ani mai târziu s-au petrecut multe schimbări importante. În acest moment, el crede în Dumnezeu și susține religia, în defavoarea Darwinismului. Mai era și Ercument Tarcan; Nu știu dacă mai este în viață. Fie ca Dumnezeu să îi dea viață lungă, dacă încă mai trăiește. Și el, de asemenea, avea percepții darwiniste și materialiste la vremea aceea. Obișnuia să spună: “€œDaca se creează o singură celulă, am să mă arunc de la fereastra”. Nu am uitat niciodată cuvintele lui. Bineînțeles că nu mi-aș dori niciodată că el să se arunce de la fereastră.  Am văzut cu drag că era impresionat. Apoi am început să colecționez fotografii. Spre exemplu, am găsit documente ce susțineau Creația în revistele Bilim și Teknik, le-am îndosariat pe toate.  Făceam și eu treabă bună atunci, însă este un miracol și că Dumnezeu ne oferă acum dovezi atât de puternice ale Creației. Dumnezeu zguduie lumea acum; spre exemplu, am avut multe împliniri în ce privește Rusia. Mulțumim lui Dumnezeu.

 Sivas Sipas Tv,  2 septembrie 2008

ADNAN OKTAR: Erau câțiva oameni ce obișnuiau să se adune în jurul meu la început, apoi plecau. Asta se petrecea în anii €’79, ‘€˜80, ’˜81 și chiar ‘˜82. Spre exemplu, veneau 3 sau 5 oameni, și apoi mai rămâneau 1 sau 2. Acesta este destinul, bineînțeles, așa a fost prevestit de Dumnezeu. Dar eu am continuat să cred că vom avansa, vom deveni mai buni și mai puternici. Știam asta. M-am convins că trebuie să am răbdare. În timp ce îmi făceam treaba, școala se afla sub controlul Marxismului; multe organizații  și fracțiuni de stânga predominau. Obișnuiam să merg la cantina școlii și să țin predici acolo. Țineam dezbateri deschise; adepții organizațiilor de stânga se adunau în jurul meu, realizau că devin din ce în ce mai influent. O considerau la vremea aceea foarte riscant. La un moment dat, studenții ce făceau parte din aceste organizații și-au arătat cuțitele într-un mod amenințător. Au vrut să îmi transmită mesajul că nu doreau ca eu să mai întreprind asemenea activități acolo. I-am rugat să își aducă liderii dacă nu își puțeau susține cauza singuri. Nu au acceptat.

Ordu Kanal 52, 29 august 2008

ADNAN OKTAR: Da, am trecut cu bine examenele pentru decorațiuni interioare la Academia de Arte Findikili a€“ acesta era numele său atunci a€“ în anii a€˜79 și a€™80. Am intrat pe locul 3. Apoi Hilmi Yavuz, faimosul filozof, poet și îndrumător, era chiar unul din indrumatorii noștri. La toate cursurile, îndrumătorii ne explicau teoriile darwiniste și materialiste în scop de propagandă. Eu, printre alții, îi ascultăm poveștirile. Într-o zi,   I-am dat o cărticică despre Darwinism și l-am întrebat dacă îmi poate împărtăși câteva comentarii despre ea. A spus că i-ar face plăcere. Două sau trei săptămâni mai târziu, m-am dus în biroul său și l-am întrebat despre părerea lui vizavi de carte.  Din tonul său mi-am dat seama că era impresionat. Apoi, într-o altă zi i-am spus: Domnule profesor, s-a găsit un alt craniu; aceasta este o dovadă care pune capăt dezbaterii despre evoluția omenirii. Ce părere aveți ? El a examinat puțin; apoi am pus o copie foto în dosarul meu. A spus: ”€Să presupunem că darwinismul s-ar prăbuși, ce s-ar întâmpla?” Dar mi-am dat seama că știa răspunsul. Eu am răspuns, totuși: “Toata lumea spune că întreaga omenire s-ar întoarce la credința către Dumnezeu”. Apoi ne-am distanțat puțin. Trecea pe partea cealaltă când mă vedea pe stradă, însă acum mulțumesc lui Dumnezeu are toată puterea de a susține cauza religiei. Susține valorile conservatoare. S-a schimbat foarte mult, mulțumesc lui Dumnezeu. Asta înseamnă că informațiile din trecut au avut influență pe termen lung, cu voia lui Dumnezeu.

 
Despre site-ul | Pagină de start | Adauga la favorit | RSS Feed
Toate materialele de pe acest site pot fi copiate, tipărite şi distribuite
(c) All publication rights of the personal photos of Mr. Adnan Oktar that are present in our website and in all other Harun Yahya works belong to Global Publication Ltd. Co. They cannot be used or published without prior consent even if used partially.
© 1994 Harun Yahya. Www.harunyahya.ro
page_top